În magazinul satului:

- Ziua bună, Bâzdoacă.
- O fi, Rămurele.
- Auzi, bre, dă-mi şi mie trei din alea în plic, ca la oraş, de le bagi în apă şi se fac calde şi maro, le dugheşti şi nu mai dormi trei zile.
- 3 în 1, cafea de aia?
- De aia, de aia, că mă omoară Toderaşu’ la cap.
- Câte vrei, bă?
- Bagă trei.
- Trei. Bă, da n-am decât două.
- Dă două.
- Pff, unu e rupt, i-am dat să guste lu’ Chiţălea.
- Da’ mult îi mai place la ăla să guste...
- Bă, Rămurele, dacă-ţi dau un 3 în 1 şi două nesuri?
- Ce-s alea, bre?
- Tot ca astea, dar mai tari. Cum ar fi, una e vin, alta e ţuică.
- Şi asta e ţuică?
- Da.
- Bagă cinci.
- Cinci să fie. Ia de-aici. Stai, bă. Ceapa mă-sii, astea-s expirate.
- Şi? Nu se desfac sau ce?
- Îs stricate, prostovane!
- Dă-le-aşa.
- Dă-te dracu, faci gâlci, mă dai de pârât şi-mi iei şura.
- Naaa, Bâzdoacă, am burdihanu’ tare...
- Nee, nee.
- Şi-apoi?
- Facem aşa. Îţi dau juma’ de kil de lapte şi o lingură de cacao. Pui lapte-n oală, cacao peste...
- Bă, dar iese ca alea?
- Iese ţut!
- Bagă, bă, bagă.
- Ia de aici cacao. Na şi... Codruţo, în paştele mă-tii, iar n-ai adus lapte? N-am lapte, bă, n-am lapte. Dacă n-am lapte ce să-ţi fac io?
- Bre, Bâzdoacă, eu am vacă...
- Nu-i bun ăla.
- Păi...
- Nu-i bun, Rămurele, vrei palme?
- Păi...
- Stai, bă, stai. Ce zici dacă-ţi dau nişte biscuiţi? Ăstia au lapte mai mult decât strângi din ţâţa vacii. Îi bagi la apă, pui cacao peste...
- Nu ştiu ce să zic... Iese ca alea?
- Ţuţ iese!
- Dă, bre, dă.
- Ia bre biscuiţii... Tu ştii ceva?
- Iaca.
- N-am cacao.
- N-ai.
- N-am.
- Cacao.
- Cacao.
- Deloc.
- Deloc cacao.
- Şi?
- Păi îţi dau 10 caramele. Le topeşti.
- Şi.
- Ţuţ.
- Da’ astea nu-ngraşă, bă? Ca am auzit că poţi să faci ulcer pe ficat de la astea...
- N-ai nici pe dracu.
- Ia.
- Dă.
- Na.
- Bun.
- Bun.
- Ziua bună.
- O fi.
...

- Bre, Bâzdoacă...
- Ce e?
- Păi mi-ai dat lemne.
- Ce, bă?
- Lemne, bre.
- Cum, bă?
- Cu mâna, bre.
- Ce lemne, bă?
- Lemne, bre.
- Lemne.
- Lemne-nvelite în hârtie colorată.
- Ia dă, bă.
- Na.
- Văleu. Astea-s pentru orăşeni, bă. Mai fac şi eu un ban cinstit. Stai aşa.
- Iaca stau.
- Nu mai am caramele. Facem aşa: îţi dau halva. Cu biscuiţi, apă....
- Ţuţ?
- Ţuţ. Lingi cana.
- Bagă.
- Na. Văleu! Ai scăpat-o.
- Păi dacă mi-ai dat-o câş...
- Câş...
- Da.
- Cum, bre?
- Iaca.
- Tu vrei palme. Bă, îţi dau margarină. Ce mi-e halvaua, ce mi-e margarina, dacă-i pui peste o bucată de ciocolată... Margarină, juma de kil, ciocoalta, zece pătrăţele...
- Şi merge, Bâzdoacă, că parcă că nu ştiu ce să zic...
- Merge uns.
- Dă.
- Auzi, bre, Rămurele...
- Aud.
- Dacă tot iei margarină, ia bă şi nşte brănză topită, ai încercat vreodată?
- Să iau?
- Să crăpi, Rămurele.
- Să crăpi tu!
- Să mănânci, bă, ai încercat?
- Brânză?
- Topită.
- În oală?
- Nu, bă, aşa, cub.
- Alea-s cam pătrate, Bâzdoacă... N-am încercat. Dă.
- Câte.
- Câte te satură de-un câmp?
- 50.
- Scump.
- 40.
- Mult.
- 25.
- Dă.
- Da’ n-am.
- Ce?
- Brănză topită.
- Da’ ai zis...
- N-am, bă, decât 10. Da câteva sandvişuri tot faci...
- Sand ce?
- Pâine, margarină, brânză, pâine.
- Aaa.
- Deşi ţi-ar mai trebui ceva, dar e treaba ta.
- Ce?
- Nu mă bag! E treaba ta.
- Nu te bagi...
- Deloc.
- Deloc.
- Deloc.
- Bun. Ziua bună.
- O fi.
...
- Pateu!
- Ha?
- Pateu îţi trebe.
- Ce sandvis e ăla fără ceva închis la culoare? Am nişte pateu...
- Ai...
- Şţii cine mănâncă de ăla? Numai Bute.
- Bute? Ăla de dă pumni în cap?
- Ăla, ăla. De aia dă aşa bine la pate. Te-ai prins?
- De ce?
- De prost ce eşti ducă-te-ar. Vrei?
- Ce?
- Palme. Pateu!
- Ai?
- Am.
- Dă.
- Cât.
- E la kil?
- La cutii.
- Mari.
- Nu.
- Mici.
- Nu.
...
- Lungi?
- Numa’ bune, Rămurele. Câte?
- Arată-mi.
- Iote.
- Aşa. Dă cinci.
- Cinci nu pot.
- Dă trei,
- Na.
- Cât e?
- 20.
- Şi cinci cât era?
- 15.
- Stai să socot, ca-mi sună strâmb.
- Păi dacă vrei cinci, e musai să iei şi-o kilă de cârnaţi.
- Cârnaţi.
- Cârnaţi. Că-s la pachet. Promonţie!
- Promo ce?
- Ofertă, Rămurele, promonţie!
- De porc?
- Ce?
- Cârnaţii.
- Doar nu de capră.
- Şi cât e?
- Pateu cu cârnaţi, 30.
- Dă.
- Na.
- Ziua bună.
- Stai, bă, că nu-i bună.
- Stau, iaca.
- Cârnaţi fără nişte slană? Strici toată măţăraia. Da-i fix treaba ta.
- Păi dă si nişte slană, de-acu!
- Nu, Rămurele. N-ai vrut, n-ai vrut. Du-te, crapă şi crapă de tot. E treaba ta. Gata!
- Hai, bre...
- Nu discut.
- Hai, bre, Bâzdoacă, nu fi aşa.
- Bine, bă, pungaşule, dar iei şi nişte ceafă, două kile de cartofi şi am nişte gheare de cocoş... Altfel, nu discut.
- Iau bă, iau, doar n-o să-mi stric maţele.
- Ia.
- Dă.
- Ziua bună.
- O fi.
...

- Bre, Bâzdoacă...
- Ce-i, Rămurele, că mă omori.
- Ceafa.
- Ce?
- Ceafa.
- Care?
- De porc.
- Ce porc, bă?!
- Din care-i ceafa.
- Unde-i, bă?
- Cine?
- Porcu, Rămurele.
- Care porc?
- Din care e ceafa de care pomeneşti?
- Ce ceafă, Bâzdoacă?
- Păi vezi?
- Aha.
- ...
- Bre, Bâzdoacă.
- Ha?
- Ceafa, bre!
- Ce-i cu ea?
- Nu-i.
- Ha?
- Dă-mi-o.
- Poate-ai crăpat-o, bă.
- Pân’ la uşă?
- La cum bei, nu m-aş mira. Na-ţi-o dă-te drac’!
- Dă.
- Dacă-ţi pică greu, să nu-mi vii cu veterinaru’ şi jendermu!
- De ce, bre, de ce? Mă blestemi?
- Păi ceafă fără jumări înainte? Treaba ta. Eu m-am spălat pe mâini, gata!
- Păi...
- Dar e treaba ta... Eu am nişte carne pentru jumări, dar vine cu tot cu pulpă şi un kil de sânge, plus... eh, multe...
- Scump?
- Scump, dar sănătos.
- Bagă.
- Na! Auzi, bre, Rămurele...
- Aud.
- Dar pe astea le crăpi pe stomacul gol şi crude? Ulei, pâine nu vrei?
- Vezi dacă eşti citit... Pe toate le ştii. Dă-mi şi nişte ulei şi trei pâini.
- 3?
- 3.
- Tu crezi că eu mai deschid până luni? Ai să bagi mămăligă până îţi îngălbenesc ochii-n cap, asta ai să faci. Dar e treaba ta.
- Da-mi 5.
- 3 ai vrut, 3 iei.
- Hai, dă-mi 5, Bâzdoacă, nu fi omu’ dracului.
- 3!
- Dă 5.
- Iei şi-o kilă de vişinată?
- Iau.
- Un săpun, să te speli după?
- Iau, Bâzdoacă.
- Un caşcaval afumat?
- Iau.
- 30 de eugenii.
- Cam mult dulce, bila, Bâzdoacă, bila...
- 20... 15... 10. Gata, 3 pâini, mămăligă până dai în icter şi Toderaş crapă de gălbeneală!
- 15 eugenii!
- Greu te mai laşi, Rămurele. Şi uite cum mă întorci tu mereu, pungaşule! Muşama, pentru masă? Scotch, în caz de ruperi? Pastile de ţânţari?
- Iau, iau.
- Un kil de alune, un spray? Mălai, soia, dropsuri, un cearşaf, piele de taur, pufarine, chibrituri, gutui, perje, ceapă, scutece, orbit, fanta, costum de mort, masa din colţ, sicriu’ lu’ socru-meu?
- Iau.
- Bă, Rămurele...
- Da, bre.
- Tu ştii că noi suntem proşti?
- De ce, Bâzdoacă?
- Tu ştii cât dai pe toate alea?
- Mult.
- Mult, dară. Şi le mai şi cari. Eu am alt târg cu tine.
- ?!
- Ce-ar fi să-mi cumperi şura şi porcul ăla de-un chintal şi 20? Mai pui ceva, da’ ai porc şi şură. Iarna, îţi bagi vaca-n şură, n-o mai ţii legată de poartă şi nu-i mai dă copchii cu bolovani în ugere. La porc îi pui o frânghie, îl duci uşor în bătătură, te vede satul, te fuduleşti, vă împrieteniţi, îl tai...
- Vezi, bre, Bâzdoacă dacă ai carte... Iau. Facem
- Bun. Într-un ceas, la mine.
- Bun.
- Ziua bună.
- O fi.

Iese Rămurele, intră Codruţa, femeia lui Bâzdoacă.

- Bărbate, treci acasă, că s-o dărâmat şura şi ne-o omorât porcu!

Bâzdoacă iese furtunos din magazin.

- Rămurele, bre, Rămurele... Stai niţel. Ştii, am un măgar... Frumos, ascultător...