iubitul meu vinovăţia nereuşitei apasă în carnea mea precum o bombă neexplodată şi primitivă cea mai fertilă câmpie degeaba florile se îmbată din apele tale iar soarele atinge primit cu disperare singura mea credinţă iubirea noastră mă dojeneşte continuu
visam învingerea morţii cum nimic nu se pierde se transformă şi se rătăceşte fără miracol visam să îţi devin fata cu cerul albastru sub fruntea maternă razele lunii cosiţe împletite să-mi fie
am devenit apoi o altă fiinţă uitând trecutul spre căutarea-ţi tocmai în nopţile magnetice ce provoacă furtunile
nu mai eram doar a ta eram ostatica unui război al băieţilor eram premiul ce plângea în braţele unui învingător fără să ştie de ce apoi contestam victoria cu îndârjirea celei ce vrea altceva nici o forţă nu putea să mă umple cu sine
fusesem olivia împărţisem fericirea ori suferinţa acum eram norma jean cea singură iar palatele de cleştar ale prinţului departe în spatele unor nori ameninţători presimţeam că există un suflet care ne blestemase cu bezna lui
te rog hai să o căutăm noi doi cei din memoria timpului să învingem răutatea ce a modificat lucrurile precum ursirile oamenilor ce apoi nu-şi recunosc cum simt

se numea baker marry

ciudat nimeni nu-mi era matern totul era vitreg iar cineva a hotărât să mi-se spună baker

era bestia cea perfidă în sufletul acela de femeie marry baker din cauza ei ai decis publicarea peste suta de ani de la moartea ta a unui document sincer

puteam pune două poze una lângă alta norma olivia olivia norma dar peste unicul meu suflet moştenire un tăiş perfind fisura un inconştient străin vroia transformarea mea în altceva supus lui geloziei cumva

trebuie să descoperim adevărul ori poate delirul meu
nu nu nu altcineva emitea energii ale delirului în viitorul nostru de pe atunci