în fiecare seară cobora scările
privea strada aceea goală ca un hău de triaj
trăgea aerul rece în piept
viața trebuie privită de afară din frig
prin ferestrele oamenilor
așa îi spuseseră toți
așa înțelegi ce ai pierdut
și ce ai cîștigat
la fel cum tînjești un contur
căruia îi simți doar parfumul de copil
pe care l-ai refuzat chircindu-ți uterul
iar acum te privește ireal
din bucătăria de vis-a-vis
viața trebuie privită la fel cum zărești un bărbat
pe care l-ai strivit în perfecțiunea piciorului tău de femeie
la patruzeci de ani
își simțea cuvintele ascunzîndu-se
epuizate de sunete
se răsculau
izgonite din creier ca o turmă de greieri
vînată de mierle negre ca moartea
icnea un cîntec amorțit în lacrimile acelea stupide
atît de reale și atît de stupide
încît ar fi vrut să le smulgă din ochi
cu rădăcini cu tot
ca niște copaci bătrîni
de care nimeni nu mai are nevoie
ar fi rămas ura
ca o marfă nevîndută și tristă
pe o tejghea prăfuită
dincolo de sînii ei mari
Comentarii
emiemi -
Trei mici obiectii, in opinia mea: 1. de afara din frig, eu as fi optat doar pentru unul din termeni 2. ciolan as fi inlocuit pt ca, nu stiu, poate mi se pare doar mie, arunca o nota derizorie, distrage atentia intr-un plan comun 3. as fi evitat excesul de comparatii printr-o exprimare dirtecta, as fi eliminat "ca", pur si simplu as fi lasat sa vina, sa se intimple din mine. Altmiteri, imagini foarte puternice si inedite. "izgonite din creier ca o turmă de greieri vînată de mierle negre ca moartea"- excelent in opinia mea.
Virgil -
mulțumesc pentru recomandari. am mai primit si altele pe alte cai. am mai coafat-o putin pe agnes. in speranta de a iesi ceva de capul ei
Aranca -
ai un typo: "perfecțiunea" nu "pefecțiunea".