coborârea în Carte

imaginea utilizatorului kalipeto
kalipeto -
pilda smochinului

oare
dacă aș fi smochin
în via binefăcătorului meu
aș avea ramuri încovoiate
de rodul greu

sau aș trece nepăsător
prin sfintele toamne
ținând degeaba umbră pământului
Doamne

dar el
ar ști să mă ierte
așa cum ierți Tu
sau ar privi cu ciudă spre ramurile mele goale
spunând
nu

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

In lume exista copaci cu rod

Sache -

In lume exista copaci cu rod si copaci fara rod, femei ce pot rodi sau nu, cu toate astea tot in lume se spune ca nimic si nimeni nu apare pe Pamant fara un scop determinat, clar si concis. A decide pe cine sa tai, pe cine sa ucizi, inseamna o responsabilitate uriasa si pentru ca este atat de mare, Creatorul a decis sa faca treaba asta de unul singur. Si totusi sunt atat de multe paduri si livezi care sunt puse la pamant de altii, atat de multi oameni rapusi de altii si nu de Creator, doar preotii spun intotdeauna: asta a fost voia Domnului. Cu toate ca nici ei nu cred afirmatia lor. Mi-a placut aerul grav si linistitor cu care ai scris.

multam, tare multam de

kalipeto -

multam, tare multam de comentariu! cam asa stau lucrurile, precum ai spus, le facem, le dregem, ne dam cand iovi, cand iude si la urma umblam pe undeva intre voia Domnului si Doamne iarta-ne! zile de cu totu faine!

"aș avea ramuri încovoiate de

a.a.a. -

"aș avea ramuri încovoiate
de rodul greu" atributul "greu" este redeundant.

"Sfintele toamne" - inversiunea nu merge nici in contextul textului, nici in poezia modernă, în general.

Textul nu mi-a transmis nimic, poate şi pentru că nu ar trebui să transmită.

si zici ca e redeundant, ai?

kalipeto -

si zici ca e redeundant, ai? ce sa zic, nu te pune nimeni sa inversiune. lasa-l asa, pana ti-o transmite ceva, de-o fo sa fie... In rest, numa de bine!

Acuma, ce să zic - ştiind că

a.a.a. -

Acuma, ce să zic - ştiind că primeşti degrabă bucurosiu doar aprecierile, as putea să spun că textul este genial. M-am gândit, însă, că, cine ştie, pe undeva, pe traseul dintre clipe, ţi-ai revizuit poziţia faţă de propriile-ţi texe şi te interesează mai mult adevărul - cel puţin, cel al cititorului. Numai de bine şi la multe texte extrasenzaţiogeniale! :)

Sugestie pentru

a.a.a. -

Sugestie pentru text:

oare
dacă aș fi un banan
în uriaşa aşchie a ego-ului meu
aș avea pielea crăpată
de nimbul meu beton?

sau aș trece ignorant
prin varza asta de univers
în care dumnezeu şi pământul
îmi fac umbră degeaba?

dar eu
ar ști să iert
așa cum doar eu o pot face
sau aş mai scrie o epopee din sevele-mi bengoase
spunând
holy crap!

:)

deh, posibil ca adevarul sa

kalipeto -

deh, posibil ca adevarul sa fie al cititorilor. si in cazul asta prefer adevarul lui Sache:) ca tot ai adus in discutie pozitia cu pricina: care e rostul causticului in ceea ce comentezi? crezi ca rostul criticii e sa scoata ce e mai prost in ce se scrie? de multe ori nu raspund comentariului, ci tonului... cel putin asa te percep, acid rau. daca prin ceea ce scriu scad calitatea poeziei pe hermeneia, ia atitudine, maestre! spor la viata!

sugestie la sugestie: schimba

kalipeto -

sugestie la sugestie: schimba instrumentul. cu asta nu ai nici o sansa. traim pe planete diferite. asta e. spor la batjocura, mare detinator al adevarului...

Rosturile criticii sunt multe

a.a.a. -

Rosturile criticii sunt multe şi le ştiu mai bine cei care se ocupă în adevăratul sens de ea. Dar ştiu un rost care nu-i apatine: acela de-a ne face bocancii unii, altora şi de-a ne pansa orgoliile. Tonul meu a fost unul normal: am avut de spus două observaţii de ordin stilistic, şi una de percepţie; le-am spus fără artificii şi sărutări de mâini. Nu mă acuza că nu am săpat după ceva pozitiv - nu ar trebui să sap, întelegi? Şi, în final, dacă tu răspunzi tonului, înseamnă că pentru tine e mai important cum ţi se spune, decât ce ţi se spune; ceea ce nu-i tocmai ok pentru cineva care încearcă sau scrie poezie.

mai.... nici io n-am inteles

moi -

mai.... nici io n-am inteles prea bine pilda asta. era cat pe ce sa incerc sa fac o reconstituire logica a ei, dar m-a inveselit adrian.

Textul nu e rău, însă, în mod

Bott -

Textul nu e rău, însă, în mod evident ceva îi lipsește, acel ceva care, după ce citești, te face să-ți spui în gând și nu numai: „așa da!”. Un cititor, Eugen.

ok, iaca de unde vine

kalipeto -

ok, iaca de unde vine necazul: in poezia religioasa, absolut nelamoda astazi, ma caznesc sa delimitez, pe cat posibil, poezia de predica. predica imi pare ca nenoroceste poezia. mi-au ramas la indemana descrierea, imaginile, meditatia si prea putin explicativ ca de asta nu mai e nevoie in poezie. or mai fi si alte nuante, dar pe aici sunt deocamdata. thx de comentariu!

Aici s-a încercat o aplicare

Maria - Doina -

Aici s-a încercat o aplicare în plan personal a parabolei biblice cu smochinul neroditor. Mesajul este clar, bine transmis, însă îi lipseşte acel ceva care să dea un fior. De fapt, poemul e un poem de autoanaliză într-o stare prezumtivă generând întrebări retorice. Cred că îi lipseşte elementul de noutate...fiecare dintre noi ne punem aceleaşi întrebări când citim sau auzim această parabolă. Mi-a plăcut mult că ai abordat această tematică. Nu renunţa :)

PS. Apropo de ton :) În comunicarea dintre două persoane, paradoxal, nu cuvintele sunt cele mai importante :) Iată ce spun studiile de specialitate:
Comunicarea intre doua persoane :
7% are loc prin cuvinte;
38% are loc prin voce (tonul vocii, intonatia, etc)
55% are loc prin limbajul trupului
Asta e valabil în comunicarea orală. În comunicarea în scris, altele ar fi procentele :)