ies la plimbare dimineața câini
la un capăt la celălalt oameni cu mâna întinsă
de câte ori încerc să le spun bună dimineața
un foarfece roz îmi crește din buze
și cu un zgomot sec țac taie lesa taie zâmbetul taie în două planeta
acoperă omul într-o ceață și câinele în cealaltă
auzi-i Doamne cum latră strig eu auzi-i
și dintr-un buzunar scot cartea veche
îmi astup urechile și citesc poți să citești în gând
cu voce tare cât tunetul dar pentru asta trebuie
să îți cobori ochii în carte cât mai adânc
merg liniștit pe cărarea dintre planete
oare la dreapta ‘or fi câinii ori la stânga
acum îmi pare rău și-mi pălmuiesc buzele ca și când aș pedepsi
foarfecele fiindcă nu trebuia chiar nu trebuia
dar așa cum ați pățit și voi tot eu sunt cel care suferă
Comentarii
”dar așa cum ați pățit și voi
sebi -
”dar așa cum ați pățit și voi...”e sigura parte la care aș renunța, pare că vrea neapărat să smulgă o adeziune, o confirmare, nu e așa că vi s-a întâmplat și vouă?
în rest plăcut, dacă de plăcut poate fi vorba ” în zodia foarfecelui”, cum insirat ai numit-o. sentiment plăcut poate tocmai pentru că ”tot eu sunt cel care suferă”, frumos spus. și corect.
Ȋmi place trecerea ludică de
Aimee -
Ȋmi place trecerea ludică de la un plan la altul, de la o realitate imediată la o lume concetrată într-o carte veche.
multam!
kalipeto -
multam tuturor, intr-un singur comentariu:)
Sebi, am scris partea aia cu "ați pățit și voi" de parca n-ar fi trebuit s-o scriu, da' iaca am scris-o si asa a ajuns acolo:) poate ca pe aici pe undeva se face diferenta intre predica si poezie.
Aimee, fara ludic ce s-ar face luzii?:) intelegi tu, stiu bine! multam!
Raluca, acu vreo cativa ani am avut o noapte de Deep-uiala, vazui povestea, vazui:) zile faine!