Virgil -
de bon ton
draga mea sînt zilele acelea plutitoare
un abur între ziua mea și crăciun
de parcă soarele palid se îmburdă în mare
lentilele mele de contact sînt de vină
sau poate e ceață în livingroom
printre argint și aur și smirnă și plumb
și verde și mov de burgundia
roșu rusesc și galben xanadu
albastru prusac și negru de fum
iluzii de sticlă și aer bon ton
ți-am promis anul acesta voi pregăti
doar pentru tine beef wellington
dar sînt puțin încurcat între castanele măcinate
și castronul cu ciuperci champignon
feliile de prosciutto sînt gata
la fel și aluatul și muștarul dijon
doar tu mă privești cu aceași emoție tandră
ca și cum aș fi printre oale doar un simplu
irezistibil cro-magnon
Poezie:
Comentarii
și eu aș mânca ceva
bobadil -
Poemul mi-a plăcut, are câteva ingrediente reușite, dar mai trebuie lucrat... nu neapărat acest poem, care nu cred că merită schimbat, însă lucrat pe idee.
1. A nu se amesteca vechiul (clasicul) cu noul, sau metafora cu periplul poetic prin real. Incipitul aici introduce un ton (clasic), apoi merge pe altceva (nou și real)...
2. Ritmul ar trebui să fie mai lejer. Mijlocul poemului, cel care dă mișcarea, este prea hai să zic așa 'încrâncenat', nu curge firesc, eu cel puțin simt efortul.
3. Finalul este prea self-explainatory, cred că ar merge un final mai 'spicy'.. părerea mea.
A
P.S: Oricum este de eliminat rima din versurile 1-3
multumesc Andu, observatiile
Virgil -
multumesc Andu, observatiile tale sint corecte
Fiind o parodie în versuri,
Maria - Doina -
Fiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
Consider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)