gâtul firav înălţat dintr-un cuib
poarta de fier a casei, ascuţită în sus
sau batista în care-am dus un gândac rupt înapoi în iarbă
gândindu-mă cum s-ar chinui mai puţin
şi-a dispărut undeva

am întrebat odată pe unde ies copiii şi Trica s-a uitat în jur căutând
a luat o păpuşă de porumb cu părul roşu, de pe masa de vară
şi-a mai trecut puţin timp învârtind-o în mână

e fâşia de-oglindă care habar nu ai când şi cum se-nvecheşte
argintul căzut pe la colţuri, seringi
pe care începi să le aranjezi în formă de mobilă

cândva primeam o bătaie bună doar pentru că schimbam ordinea lucrurilor
te uiţi la umbrela în care ai vărsat şoricei albi şi se-nvârte ca un sfredel
motanul Lipici e bătrân, nu lasă libelula din gură
îşi mişcă doar capul în cerc

pentru că nu poţi fi lovit de perete să-ţi clănţăne dinţii decât dacă eşti într-un glob de cristal
ninge liniştit
lângă biserica rusească
o alee cu pomi ale căror crengi se unesc, deasupra o flecăreală veselă
face mănunchiuri de raze