nicodem -
de când eram copil
palmele Tale aspre
ca o scoarţă de brad
au frământat lutul urcuşului meu
spre Tine
am devenit echină
în care s-a aşezat pentru
un timp oarecare
umbra eternităţii
Poezie:
de când eram copil
palmele Tale aspre
ca o scoarţă de brad
au frământat lutul urcuşului meu
spre Tine
am devenit echină
în care s-a aşezat pentru
un timp oarecare
umbra eternităţii
Comentarii
Este un text slab spre foarte
a.a.a. -
Este un text slab spre foarte slab, d-le Dinu, în primul rând din cauza empatiei ăsteia evlavioase, apoi, din cauza expresiei, care, cel puţin aici, trădează aria restrânsă a instrumentelor lirice.
Palmele aspre (ale bunicilor, părinţilor) care frământă (aluat, zile, pământ, griji etc), la d-voastră, lut, spre marea Unire/Devenire/Învecire, apoi revenirea la realitate, cu privirea obiectivă infiptă fără milă în măsura omului - "am devenit echină" peste care, pentru un timp, s-a odihnit umbra eternităţii". Modul de obţinere a imaginilor, genitival (lutul urcuşului meu (aici, chiar dublu)/umbra eternităţii) şi lexicul aproape bucolic (adaptat ideaticii) fac şi ele argument afirmaţiei mele.
Poate,
nicodem -
Poate, Adrian. Într-o creaţie scurtă cum e cea de sus n-ai cum să-ţi extinzi aria instrumentelor lirice.
Palmele aspre ca o scoarţă de brad sînt palmele lui Dumnezeu. El este olarul, eu sînt lutul, după cum scrie în Isaia 64:8 şi Ieremia 18:6. "iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sînteţi voi în mâna Mea", se zice acolo. De când eram copil şi până astăzi sânt frământat de palmele Lui, aşa încât am ajuns ca un vas (echină) în care se odihnesc câteva umbre cereşti...
Am înţeles ce s-a vrut textul,
a.a.a. -
Am înţeles ce s-a vrut textul, d-le Dinu, eu nu am reproşat ce s-a spus, am reproşat cum s-a spus.
Asta e, există şi zile mai proaste. Nu suntem niciodată egali cu noi însine in niciun domeniu, cu atât mai mult în poezie.