merele s-au făcut prunci flămânzi

imaginea utilizatorului anna

nu se auzea decât
apusul inocent al luminii
pâlpâind
în merele coapte

într-o senzație de toamnă
mă împart
tuturor lucrurilor

Comentarii

si parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.

pruncii acestia flamanzi fac tot poemul. interesant jocul cu paratextul. De fapt, textul nu reprezinta decat o scenografie, o regie, poate chiar o didascalie... dar sa nu uitam "ma impart"! acest eu eterizat in merele coapte.

un titlu fantastic.

aranca - multumesc ca tragi cu ochiul pe-aici:) nu ti-am spus mai mult, ca sa-ti umpli mintea singura cu ce culoare doresti, toamna are o paleta atat de generoasa si apoi tu stii ... prefer genul asta de scriere, schitele fara prea multa nuanta permit mai multa libertate, ma intereseaza insa sa stiu daca reusesc sa transmit suficient. primesc cu reala placere, „seninul” trimis de tine, multumesc! beniamin – incantata de trecerea ta peste aceste versuri si reliefarile bine definite... apropo de „scenografie”, cineva mi-a spus (nu stiu cat de in serios) referindu-se la unele scrieri ale mele, ca as merita un nume de scena:) acum, daca ma gandesc mai bine, parca „pruncilor acestora flamanzi”, le-ar fi placut mai mult „ciresele” , doar ca nu incadrau cu toamna, oricum imi ramane ca tema ... multumesc si de „imparteala” pe care ai vazut-o:) lucian – multumesc de semn si de faptul ca mi-ai spus ce anume ti-a placut. mie personal, imi place mai mult „inocenta luminii apunand in merele coapte” dar cred, ca un titlu bine ales, face de multe ori poezia.