Nu orice aruncare cu metafore este poezie. oricît de spectacular ar suna.
De exemplu prima parte sună oarecum "împiedicat senzorial". Pentru că "cămaşă de jar" sugerează aprindere, pasiune, foc, etc. Dar cînd spui că "nimic nu mai zvîcneşte acolo" senzaţia pe care o generezi în cel ce citeşte este de confuzie. O primă confuzie. Iar confuzia nu este soră bună cu poezia decît dacă a fost intenţionată ca formă stilistică. Părerea mea.
Apoi, "gheară năpădită de stele" sună cel puţin bizar. Adică aiurea. Sună a sforţare metaforică de dragul de a scrie ceva nemaiscris. Dar nu reuşeşte decît să dezamăgească. Tot a mea e părerea.
Expresia "cenuşa e o boală/ decupată/ dintr-un spaţiu murdar" e aproape pleonastică. Oricine citeşte cuvîntul "cenuşă" îţi garantez că se gîndeşte la murdărie şi nu la curăţenie. În plus, folosirea virgulelor în textul tău generează şi mai multă confuzie. Nu prea ştii ce şi unde se termină sau începe şi cum anume ar trebui citit textul. Probabil că o editare mai exigentă a ceea ce scrii ar fi benefică.