o înconjurare de oraș pe străzi dimineața fără să aștepți nimic
doar să alergi ritmic și ritmic o ploaie ușoară să cadă pe ochi
să vezi cum se sting felinarele apoi reclamele apoi se deschid
ușile la magazine întotdeauna cu același bodogănit somnoros
după ce apar încet mașinile cu șoferii somnoroși și zgribuliți
și tu ești undeva în peisajul acesta dar nimeni nu te observă
de obicei intru în casă sau la un prieten despre care știu că
are cafeaua gata și nu deranjez e ca și cum aș avea un estuar
unde împins de furtună nevoie sau dor găsesc lentul reflux ce
izbește lemnul corăbiei mele cadențat ca un orb o tamburină
apoi urmează să te trezesc să mă scufund printre rechini cam
asta înseamnă o zi de lucru însă vine seara când parcă intru sub
hainele lui dumnezeu ori mai adânc prin venele lui și respir și
mă las purtat pe spate spre miocard să îi povestesc odihna calm
plec un genunchi rotula strivește imaginar frica iar capul se pleacă
în poala ta adorm o șosetă aruncată pe fotoliu lângă perechea ei
Comentarii
Din cdnd in cand banalul mai naste
Sixtus -
Din cdnd in cand banalul mai naste si (oarece) poezie. E prea putin (oarece). Astept mult mai mult. Ca in alte texte ale tale.
Și eu, dle Profesor.
yester -
Și eu, dle Profesor. Mulțumesc fain!
într-un comentariu anterior poate
ernst wolfinger -
într-un comentariu anterior poate am fost un pic nedrept cu tine, pentru că citind texte pe acest site îmi dau seama că eşti măcar printre cei mai buni. apreciez rămasul acesta în real, fără flu-flu-uri, fără a mă da în vânt după forma sau cuvintele alese