o înconjurare de oraș pe străzi dimineața fără să aștepți nimic
doar să alergi ritmic și ritmic o ploaie ușoară să cadă pe ochi

să vezi cum se sting felinarele apoi reclamele apoi se deschid
ușile la magazine întotdeauna cu același bodogănit somnoros

după ce apar încet mașinile cu șoferii somnoroși și zgribuliți
și tu ești undeva în peisajul acesta dar nimeni nu te observă

de obicei intru în casă sau la un prieten despre care știu că
are cafeaua gata și nu deranjez e ca și cum aș avea un estuar

unde împins de furtună nevoie sau dor găsesc lentul reflux ce
izbește lemnul corăbiei mele cadențat ca un orb o tamburină

apoi urmează să te trezesc să mă scufund printre rechini cam
asta înseamnă o zi de lucru însă vine seara când parcă intru sub

hainele lui dumnezeu ori mai adânc prin venele lui și respir și
mă las purtat pe spate spre miocard să îi povestesc odihna calm

plec un genunchi rotula strivește imaginar frica iar capul se pleacă
în poala ta adorm o șosetă aruncată pe fotoliu lângă perechea ei