sunt o grădină japoneză fără niciun cireș când umbli prin mine cu
mâna întinsă draga mea și e iarnă și mi se usucă gura de dor
în căldura camerei parcă ai veni la mine de sub roțile tramvaielor
cu trei picături de căpșună pe frunte cu fusta murdară de mâl cu ochii
ca pietrele din râuri în timp ce mie mi-e dor de nașterea mea de acele
urlete animalice sau de cum îmi atingea mama obrazul în copilărie
când lucrurile creșteau mari și mă sufocau ea lua puțină apă și mă
stropea în joacă inima mea avea alt sânge de împins spre cer îmi aduc
aminte ca și cum aș respira acele umbre uscate apartamentul cu
balconul închis în el îmi puneam pegasul murdar și eram fericit
adormeam cu gândul că voi fi ninja sau superman acum mama e o
stare de bine cotropitoare are peste 60 de ani și îi place să râdă la
emisiuni de divertisment noi suntem departe și privim oameni ce
umblă la întâmplare prin fața hotelului câteva taxiuri un nor eu îmi
lipesc pumnii de geam tu îi mângâi cu fruntea luminată de o reclamă
Comentarii
un poem frumos,
poema -
pot să spun numai că mi-a plăcut mult? nu pot, așa că trebuie să scriu despre frumusețea detaliilor, despre realismul - registrul în care este scris întregul poem. un poem ce emoționează, un poem pe care l-ai tot reciti,
"mi-e dor de nașterea mea de acele
urlete animalice sau de cum îmi atingea mama obrazul în copilărie"
contradicția între cele două imagini deranjează totuși puțin, îmi pare rău că nu pot lăsa trei sferturi de stea
e
Trinity -
poemul ce curge fara a putea fi oprit pentru ca e o amintire care trece strada zilei de azi.
pentru fluiditate, pegas, reclama de pe fruntea ei si starea de atunci desfacuta atat de frumos in pumnul de acum - felicitari!
am citit poemul acum cateva
aquamarine -
am citit poemul acum cateva zile si mi-a ramas in minte sa zic / tandretea lui? ( : curgerea sa perfecta.
some broken hearts may heal for a minute or two - after reading. oricum o imagine care mi-a palcut mult
este
"în căldura camerei parcă ai veni la mine de sub roțile tramvaielor "/ .
felicitari si well come back.
remember
yester -
ei, comentariile voastre m-au emoționat și mi-au adus aminte de vremuri dragi petrecute aici. nu am să uit niciodată să spun un mulțumesc lui Virgil pentru acest spațiu în care am descoperit oameni frumoși, în care scrisul multora s-a șlefuit, a crescut, s-a regăsit. nu am să uit niciodată să spun un mulțumesc oamenilor care m-au onorat cu prietenia lor. au trecut ceva ani și mi-e dor de efervescența de atunci, de glumele, micile ironii, marile orgolii etc. tinerii de atunci au scos cărți, au primit premii iar site-ul a contribuit din plin la formarea lor. s-au maturizat au luat scrisul pe cont propriu, probabil. acum simt că este vremea unei noi generații. iar aici sunt oamenii capabili să o îndrume. încă o dată mulțumesc Iulia, Corina, Daniela! ... după cum se vede m-ați prins într-o pasă vulnerabilă.
Paul,
Ottilia Ardeleanu -
pentru mine este deosebită căderea literelor. ele cad pentru noi, în general. ştim oare ce prindem din zborul lor diafan? tu se pare că ştii.