Virgil -
...
de fapt nu s-a întîmplat nimic
am învățat doar
să ne ținem respirația
cînd ne scufundăm în cuvinte
ca într-o junglă acidă
și puternic mirositoare
goi de orice gînd
lăsînd să treacă prin noi
cîinele întrebării adulmecînd
am învățat să ne prefacem morți
atît de mult încît am uitat
mizerabile și frumoase zilele
așteptîndu-ne pe noi
cei care nu mai venim
am ajuns imuni la ruperi de ritm
vii la modul acela ambiguu
care există
dar care nu doare
Poezie:
Comentarii
mici clișee
Dorel -
Un text bine frazat, dar care conține cel puțin două clișee caracteristice poeziei române de prin anii 60, dar nu celei de prim-plan, ci de plan secund: "cînd ne scufundăm în cuvinte/ ca într-o junglă acidă/ și puternic mirositoare/ goi de orice gînd" sau "cîinele întrebării adulmecînd". Alături de asemenea clișee pândește alegoria, o rudă ceva mai săracă a metaforei.
tehnic
bobadil -
Poemul mi se pare bun, solid, inchegat, l-am citit de trei ori si tot mi-a placut. Insa repetitia lui "care" din ultimile doua versuri deranjeaza. Parerea mea. Andu
care
Virgil -
Da, Bobadil, ai dreptate. Și mie mi-a picat prost cum sună acolo. Dar încă nu am găsit o altă formulă. Dorel, nu știu cum să răspund. Nu cred că am citit poezia anilor 60 iar la vremea respectivă nici nu cred că mă interesa poezia. Cel puțin aceea de tipul acesta. O fi vreo coincidență. Așa scriu eu. Uneori.
Ei, cum nu?!
Dorel -
Cum n-ați citit poezia anilor 60?! Dar Nichita Stănescu, Sorescu, Baltag, Blandiana, Mălăncioiu, Melinescu, Buzea și atâția, și-atâția? E drept, eu mă refeream la cei din plutonul secund, mai dulcegi și mai fără relief personal. Poate fi, însă, desigur, și o coincidență, dar nu putem defini altfel un stil decât raportându-l la ceea ce a existat sau există (indiferent de ce explicație ar putea da autorii). Sper să nu vă supărați pe mine, având în vedere și faptul că sunteți primul care trebuie să înțeleagă, dar și să impună, regula jocului...
regula jocului
Virgil -
iata ca aici m-ati lasat confuz. nu inteleg despre ce "regula a jocului" este vorba. am aflat ca sint "acuzat" de tot felul de despotisme, mai mari sau mai mici, dar uite ca de o "impunere a regulii de joc" inca nu am auzit. poate mi-o clarificati dumneavoastra ca sa va pot raspunde daca este sau nu asa. in ce priveste cititul am mai spus ca sint un incult. am citit sau citesc alte lucruri decit poezie. poate ar trebui sa ma rusinez din aceasta cauza. poate singura din care am citit cite ceva din cei din lista dvs. e blandiana. stanescu prea putin. sorescu la fel. restul poate de loc. ma califica asta drept incult? sint incult. de ce face un incult un site de literatura? habar nu am. cred ca am raspuns la intrebarea asta pe la inceputurile hermeneii. poate cautati pe acolo. am citit multe alte lucruri. uneori si poezie, dar alti autori, alte epoci, alte locuri. si in general am dilema asta. stiu ca e benefic sa citesti mai ales daca vrei sa inveti. dar e si periculos pentru ca te poti "infecta", poti ajunge sa imiti sau sa "oglindesti" fara sa iti dai seama. uneori mi-e frica. daca nu voi sti sau nu voi putea sa pastrez echilibrul. alteori nici nu imi pasa. poetii sint niste egolatri convinsi. poezia este subiectivism dus la perfectiune. altfel nu poate exista cu adevarat. dar iata ca am inceput sa bat cimpii...
nedumerire
yester -
Nu știu cum să înțeleg aparatul tău critic Dorel, de aceea voi apela la ceea ce spui, cu dorința de a mă lămuri în următoarea privință: spui în subsolul textului tău Scrisoare: Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc iar în subsolul acestui text te observ cu afirmația: Un text bine frazat, dar care conține cel puțin două clișee caracteristice poeziei române de prin anii 60... deci deduc că șaizecismul, la fel ca și optzecismul sunt "chestii care (n.m.) nu vor mai conta deloc" sincer, aș aprecia un aparat critic definit, format adicătelea, pe care să îl observ, (aici pe Hermeneia) și să îl respect de va fi cazul, ceea ce voi încerca, în măsura timpului... poemul îmi place, dar nu îl consider reprezentativ pentru autor.
Profetul & Yester
Dorel -
Regula jocului e aceasta: să comentăm fără să ne supere opiniile celuilalt, dacă nu sunt de rea-credință. Ceea ce cred că se și întâmplă. Nu știu despre ce despotisme vorbiți, nu le-am observat și sper că nici nu voi fi pus în situație. Dar micile polemici sunt bune, mai animă viața site-ului. Yester, aparatul meu critic e clar, iar nu unul contradictoriu. N-ai citit atent. Eu vorbeam nu de șaizecism, ci de clișee. Că le-am identificat ca șaizeciste (puteau fi optzeciste ori milenariste, sau mai știu eu de ce soi) e o altă problemă. Conceptele sunt utilizabile (pentru moment). Chestiunea e să nu facem (cum se mai face) din ele un criteriu de valoare: optzecismul e bun sau e rău; milenarismul e singura soluție, mizerabilismul e formidabil...Cam asta ar fi problema. Numeroasele mele cronici și articole din presa scrisă (strânse, parțial, și în volume, v. datele biobibliografice) o ridică adesea și, din câte s-a spus, nu într-un mod conradictoriu. Dar, ca să revin, dle V. T., chestia cu incultura e o simplă cochetărie...Altminteri, mă bucur că v-am stârnit un pic.