de ce ar trebui să iubim pacea lumii
ca toți poeții de rînd cumsecade
cînd nu iubim nici măcar nimicul zilei de mîine
sau diferențele dintre noi
de ce ar trebui
să le cîntăm andante
ca și cum ne-ar fi frică
de privirea monștrilor treziți din somn
de ce oare ar trebui să bem latte în librării amorfe
sau să adormim beți în subteranele în care
ne anesteziem ultimele versuri lizibile
ca să nu ne doară
frica lor de a spune ceva
de ce simțim nevoia să maculăm albul hîrtiei
sub privirile opace ale unui funcționar inert
cînd cuvîntul nostru ar trebui să-i curgă în urechi
ca un aur topit
pînă în adîncul craniului
de ce ar trebui
să șoptim cînd ar trebui să strigăm
să ne tînguim cînd ar trebui să urlăm
să murim cînd ar trebui să înviem
să scriem cînd ar trebui să luptăm
să nu îți fie frică de mine copile
dacă mă trezesc și nu sînt eu
atunci e bine e foarte bine
să tragi clopotele pînă se rupe scîndura
și să pleci cu ele la vale
pentru că nu s-a arătat încă
ce va fi
dar este undeva
într-un fel de limbă smulsă
undeva adînc ascuns
în mine
Comentarii
Ecaterina Bargan -
sunt unele disonanțe de ți se încîlcește limba la citire ("monștrilor lor", "fi frică", "maculăm albul"), dar și imagini faine: cînd nu iubim nici măcar nimicul zilei de mîine/ sau diferențele dintre noi; în care/ ne anesteziem ultimele versuri lizibile/ ca să nu ne doară/ frica lor de a spune ceva; comparația cu aurul topit în craniu și cuvintele care curg în urechi nu prea sună bine acolo, așa. și enumerația din str urm este fragilă. de parcă ar fi un discurs plictisitor la tribună, de-al unui politician ratat. ultima, evidențiată, e super. sincer îți spun.
Ecaterina Bargan -
da, și am uitat. aici ți-a scăpat un să după ar trebui: "de ce oare ar trebui bem latte în librării amorfe/ sau să adormim"
alma -
Tu ai mereu tendinta de a scrie poezie manifest. :) Iti reuseste stilul acesta. Si cel yerba mate. :)
Virgil -
ok, madam bargan, am schimbat cite ceva. in rest nu iti impartasesc punctul de vedere. probabil ca ai (doar) o intelegere liniara a textului. lucrurile sint mai mult decit par la prima vedere. tocmai de aceea ii zice „prima”, pentru ca mai exista si urmatoarele. Alina, poezia este o boala. Si, din fericire (sau nefericire) pentru noi, e o boala care ne prinde bine. Despre stil (sau gen) - ca niciodata nu m-am prins exact care o fi diferneta intre astea doua dar mai citesc - e si el o chestiune „ingrained” cum spun americanii, adica „stilul e insusi omul” cum zicea un frantuz renumit - Buffon, daca nu ma insel prin 1753, parca pe la sfirsitul lui August.
Ecaterina Bargan -
sa nu va permiteti sa ma porecliti. madam nu sunt. si, da, am o intelegere liniara despre text. sunt sigura ca poezia dvs ascunde multe profunzimi indescifrabile. in planuri planuri. deci, nu mai implic prea adinc. ma tem ca n-o sa pot iesi inapoi. am citit acum textul, arata mai bine.
Virgil -
nu vad unde este porecla. vad insa unde este ironia. ta. dar desigur ca ironia trebuie sa fie invers proportionala cu intelegerea. pentru ca de obicei nu prea ai timp sa te implici cind preferi sa fii ironic.
Ecaterina Bargan -
sper ca nu v-a suparat ironia mea suerficiala, fiindca "madam bargan", pe mine, m-a supărat. si cu asta punctul. da, mă întreb și eu "de ce ar trebui să iubim pacea lumii".
Virgil -
Ecaterina, imi cer scuze pentru expresia folosita. Nu m-ai suparat cu nimic. Recunosc ca textul nu este grozav. De aceea a si fost pus de la bun inceput in cutia cu nisip. Apreciez insa ca ti-ai facut timp pentru el.