toate lucrurile de care ne temeam
fuseseră spuse
acum le adunam doar
colecții finale
în niște lagăre de concentrare profunde
le catalogam pe categorii și criterii absurde
ne făceam că mai au importanță pentru noi
le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune
le spuneam că va fi din nou ca altă dată
puteam chiar glumi despre sinceritate
fiecare avea să moară însă
moartea bicisnică a uitării
abuzat în ritualuri cotdiene nesfîrșite
mărșăluind sub arcadele privirilor noastre absente
uneori aveau loc mici revolte ca și cum
un cutremur adînc le-ar fi împrumutat viața noastră
ne priveam doar o clipă în ochi amintindu-ne
executam rapid inculpații zilei
dădeam un exemplu
strîngeam biciușca lîngă tîmpla stîngă pînă la durere
apoi tăceam mai departe
mușcîndu-ne ușor buzele