te iubesc pentru că sub tine am devenit femeie
una câte una, boabe din lujerul mare al lunii mi-acoperă sânul cu poeme
și-a sfărâmat capitelul, apoi au amuțit sunetele
gândul meu are o apă albastră
înot spre tine pe o mare de chytaron. nu mai am brațe am frunze
nervurile lor au o poveste ciudată... când m-ai atins, au plâns
de sub negi au țâșnit tuberculi de lumină și sufletul și-a lăsat conturul în palma ta

je suis are o altă culoare față de je t'aime
eul apolinicei firi intră în cochilia vocii de piept
sombrată
un tremolo de coaste pe vârfuri
cât de clar și ferm e jocul eodelor în je suis
cât e de strânsă cingătoarea flagelarzilor rafaelitului je t'aime
lumina cernută a vitraliului
lumina fără spadă
lumina nudă

fă dragoste cu mine și plângi
lacrimile să curgă
ca o spermă pe sânii mei îndrăgostiți de ființa ta până dincolo de margini
trupurile întrepătrunse în culoare ar pipăi zidurile morții ca o oarbă
să ne deshidă poarta