Omul acesta scotocește în mine cu mâini febrile.
Mai ții minte, copil find, cum te aplecai asupra cutiei cu jucării, căutând ceva anume, o rotiță de la mașinuța regăsită după luni de uitare, sau nu știu ce accesoriu indispensabil păpușii primite în dar cu o zi înainte? Cu răsuflarea tăiată, lumea de jur împrejur împietrea, iar tu, cu limba proptită într-un obraz, cu părul curgând pe ochi, erai una cu așteptarea.

Omul acesta mă răsfoiește.
Mai ții minte în copilărie prima carte cu coperți în piele peste care ai dat urcându-te pe scaun pentru a ajunge la cărțile de pe raftul cel mai de sus al bibliotecii? Ai luat-o cu mâini tremurânde, ai extras-o cu atenție dintre celelalte, de parcă fiecare fir de praf deranjat ar fi putut să le spună părinților despre trecerea ta pe acolo. Mângâind cu palma larg deschisă coperta, ai pipăit marginea, ai deschis cartea și ti-ai înfundat nasul între paginile ei, mirosind amestecul acela de piele, hârtie, transpirație a tuturor degetelor care au atins cartea, trăgând în piept, într-un amestec voluptuos în care ingredientul principal e frica, literele acum așezate cuminți în fața ta. Și-apoi periplul mâinii și-al ochiului înainte și-napoi printre pagini, ca un ritual fără noimă, neîndrăznind nici să te așterni definitiv pe citit, nici să pui cartea la loc.

Omul acesta își lipește nasul de pântecele meu
cum îți lipeai nasul de geamul înghețat, în ajunul Craciunului, pândind întunericul de afară, făcând pact pe tăcute cu întunericul din camera ta, convins fiind că undeva dincolo de crengile înzăpezite ale teiului din fața ferestrei, se află o tainica trecere. În cameră cald, dincolo stihiile de pe lume dezlănțuind sarabanda nesfârșită a posibilităților. Un întuneric plin de viață, așteptând. De partea aceasta, mirosul de brad, răsuflarea liniștită a celorlalți, mobila scoțând sunete ciudate, tu însuți cu mâinile și picioarele înțepenite și cu tot trupul în furnicături, dar nedezlipindu-te de pojghița subțire de sticlă ce te separa de toate miracolele neluminate încă.

Omul acesta mă caută
pe toate străzile, în toate orașele lumii, în parcuri și pe alei dubioase, izbindu-te de oameni necunoscuți, ascultând un pas al cărui ecou bate un pic mai departe mereu, halucinant pas de deux la o stradă distanță, risipindu-ți naționalitatea prin fiecare oraș, lăsându-te fără amintiri, până când întâlnirea în sine devine doar un pretext. De câte ori nu ai simțit, mergând pentru prima dată într-u oraș complet străin, că undeva foarte aproape se află ceva sau cineva care te-a căutat de când se știe, ceva sau cineva din a cărui căutare ți s-au înfiripat toate întâmplările de până acum și ți s-ar putea lămuri toate cele ce vor urma după clipa încă nenăscută?

Omul acesta mă îmbrățișează
cum îmbrățișai cireșul din curtea bunicilor, lipindu-ți tâmpla de coaja neagră în care furnicile, îți spuneai, au săpat bulevarde. Uite-le cum îți alunecă printre degete, cum se suie pe fruntea ta, cum își arogă cu nonșalanță spații noi drept tărâm al hranei... până ce te scuturi cu scârbă, presimțind că și el, pomul tău, ar face la fel dacă ar putea, ca într-o pre-figurare tăcută a morții. Cireșele încă promise, în mirosul de trunchi și de frunze, tot amestecul acela de pământ și primăvară, inconștientă inocență...

Pieptul lui urcând, coborând, urcând, coborând. Aplecată asupra lui, îi urmăresc respirația: aici sunt eu, în greutatea aerului pe care îl trage în plămâni, sunt eu, în globii oculari care se rotesc acum în spatele ochilor închiși, mă trezesc așa cum nu m-am cunoscut niciodată. O ființă cu desăvârșire nouă, apă neîncepută, cu timpul făcut brățări la gleznele goale, față în față cu prăpăstia începutului lumii.

Nu te întrebi uneori, privind un drum pe care tălpile tale nu l-au născocit încă, nu întinzi mai întâi vârful piciorului, încercând să-i pipăi consistența, să te asiguri cumva că nu alunecă, să-i iei pulsul pentru a ști cum va trebui să respiri de aici înainte? Povestea noastră încă nu a început... sau a început cu atât de mult timp în urmă, încât acum ni se amestecă fără noimă printre degete amintiri și imagini ca în oglindă.