tu, bărbat morgan, ce oglindă !...
nu ești primul care se vrea dumnezeul din tindă.
sunt atâția dumnezei pe pământ,
fiecare e atât de liber să și-l picteze într-un cuvânt !...
dar hai să-mi pun rochia înfoiată, din tufe de trandafiri,
unii căzuți, înfloriți, alții mijiți de tresăriri,
alții cu pedunculi nervoși ori semeți,
să ies în satul scufundat în nămeți,

tu, povară ușoară de pleoape umbrite,
mă faci să râd, îmi ții trena de spini,
oare nu te dor palmele găurite?
te pomenești că suspini!...
ce văd, dansezi și tu ca mine?
eu mi-am ales triplu tulup. e bine?
cu pensule înfipte în degete de caer,
nu vezi că-ți torc un curcubeu de vaier?

urcată pe schelele astea rare
ca trandafirii pe garduri,
lumea se vede altfel: mai mare.
ce minunat că nu bate vântul prea tare,
că nu mai simt spinii prin falduri
și nici între picioare!...

voi rămâne pictând până seara târziu
să nu-ți mai sune mormântu-a pustiu
ori să urle pereții a gol...
nu mă grăbesc să intru-n vreun rol.
mă ridic pe schele cu nervurile tăcute,
cu penele încă mute.

iată, de-aici, dintre ziduri, ți-arunc un boboc,
să prinzi roșu-n obraz, să-ți poarte noroc.

heeeeei, la revedeeeeere, manoleeeee!
voi deveni prima dirijoare de îngeri din lumea de beznă!
ia, vezi cum cobori de pe cupolă!... eu deja mi-am cam rupt o gleznă...

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
[1] bazil a avut aici un com. a spus: mi-a placut poemul. am o sugestie, nu știu cât va fi de apreciată. în deschidere am citit cum am vrut eu, adică tu bărbat morganatic ce oglindă.... așa cum spui tu sună a john wayne, cowboy universal, încrucișat la final cu manoleeeee autohton.
numa' bine!
[4.dec.2004, fix la prânz]

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
[2] eu de colo l-am binevenit în tufele de trandafiri, am zâmbit un pic și-am recunoscut: "morgan" (scris cu majusculă, pe atunci scriam cu majusculă) îmi era cam străin. "morganatic" mi se părea prea strâmt. și-a rămas "morgan", cu minusculă, chiar dacă nu există adjectivul în dicționar, ca un fel de corespondent al fetei morgana. i-am mai mulțumit de trecere, cum este obiceiul pe saituri, pentru că așa îmi învinsesem niște îndoieli în privința ideii de bărbat morgan... [04.dec.2004, 12:01 – chiar oi fi răspuns după un minut? detaliile acestea mă pun serios pe gânduri. cum să răspund instant? eu, care nu ador răspunsurile instant, repezi și nefiltrate?]