Ne-a dat Domnul un Luceafăr pentru sufletele noastre
să ne lumineze viaţa cu pomele-i măiastre
să ne-arate calea sfântă care duce-n nemurire
şi obstacolele dure din a timpului urnire

Pentru noi este reperul zbuciumatei noastre soarte
el ne este resemnarea cand ne-apropiem de moarte
e un vestitor de soare peste crestele alpine
e garantul libertăţii şi a facerii de bine

Cu francheţea sa celebră el ne-a înşirat pe aţă
arătând duşmanii ţării care ne-nşelau pe faţă:
venetici hulpavi de-avere ce furau fără ruşine
tot ce le cădea în cale să le fie numai bine

Un vampir dintre aceia ce trăiesc pe-a ţării hartă
ofuscat că geniul nostru i-a marcat cu a lui artă
într-o blasfemie scrisă cu pretenţii literare
a-nceput să demoleze Marele Poet se pare

Ca să nimerească ţinta acest ins de tip potaie
spune despre Nepereche că-i cadavrul din odaie
iară noi ce-i tot slăvim capodoperele sale
suntem toţi înapoiaţi ignoranţi şi demni de jale

El încearcă la tot pasul să ne fure ce-avem sfânt
nu ne lasă geniul nostru să-l păstrăm nici în mormânt
Pus de nu ştiu cine-n fruntea ocrotirii culturale
şi plătit cu bani frumoşi din a muncii noastre vale

fără jenă si ruşine tot ce mişcă româneşte
denigrează persiflează şi cu bale mocirleşte
el ne crede o eroare de pe plaiurile noastre
răspândind duhori nefaste sub luminile albastre

Însă el patibularul nici măcar nu îşi dă seama
că-mproşcând noroi în geniul ce ne creşte nouă faima
nu poate nicicând să stingă steaua lui ce străluceşte
ci prin reaua sa credinţă a luminii ei sporeşte

Iar acum la ziua stelei ce ne luminează viaţa
ignorând toţi delatorii şi-ntărindu-ne speranţa
să turnăm cu voioşie vinul roşu în pocale
şi să-i ridicăm cu cinste cuvenite osanale!