Peste tot atingerea ta

imaginea utilizatorului silv
silv -

cât de blândă privirea ta
ascunsă în mine
n-am să înțeleg
felul în care tu știi să mă iubești

nu-ți pasă că alergi
apăsând subțire pământurile
în care râsul și lacrima fierbinte
brăzdează cerul în noapte și zi.

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

cami -

O frumoasă poezie de dragoste. Îmi place tonul cald, degajat parcă de blândețea atingerii. Deseori se întâmplă să putem mângâia doar cu ochii...ce ne- am face fără ei?:) Sărbători fericite! Cami.

Ioana Dana Nicolae -

Tonul e încărcat, într-adevăr de blândețe, delicatețe, însă doar prima strofă e bună, pe a doua mai trebuie lucrat. Ce să-nțeleg din: "apăsând subțire pământurile în care râsul și lacrima fierbinte brăzdează cerul în noapte și zi."?

lucian -

multe cuvinte constranse intr/un poem ce voieste a se exprima.

silv -

Cred ca ar fi trebuit si o a treia strofa. Dar nu am putut sa termin aceasta poezie. Am lasat-o asa. Cami, Lucian, cotidianul ne stirbeste din valoarea pe care o putem da artei, si totusi nimeni nu ne obliga sa scriem. Ioana, am vrut sa spun ca mintea poate alerga libera prin Univers, luand la rand pamanturile cautand noi modalitati de a functiona. Intr-o stare atemporala doar lacrima si zambetul, stari opuse fac timpul perceptibil. Cred... Va multumesc. Silviu

bobadil -

Silviu, Eu zic că tu trebuie musai să termini această poezie, deși știu că e greu... Sfatul meu e să încerci să începi la început și să termini la sfârșit. Andu