Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,
se vor adânci alene
în păduri imerse de vareci,
sub luciul apei mierii
surde
stradele de umbre
vor desena harta unei cetăți
de necucerit.
Porțile ei le vor păzi străjeri
în haine de lupi veghetori
ai argintului lunii.
Vom număra zile de sare
și vom număra căzuții eroi din tranșeele harfei,
de pe fronturile lepădate de glorii.
Va rămâne un cântec neauzit,
va rămâne un văl de purtat
când va fi iarnă în cer.
Poezie:
Comentarii
Acuarela unui anotimp
Younger Sister -
O acuarelă deosebită, imagini rafinate, versuri pe care le memorezi și le porți în gînd și în suflet pe stradele de umbre, argintate de lună. Este îmbucurător și dătător de speranță faptul că frumusețea și limpezimea spiritului nu au dispărut în poezia contemporană. Am reținut: Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,/se vor adânci alene/în păduri imerse de vareci,/ sub luciul apei mierii. Rămâne un sentiment unic, specific al citadelei, un fel de cântec al nibelungilor, la porțile unei ierni inerente.
cand va fi iarna in cer...
nicodem -
adica niciodata. aici gasesc o citadela, un fel de Templar fortification bine maiestrita. totusi, de ce n-am putea numara cazutii eroi din transeele ...goarnei?
Mulțumiri
Călin Sămărghiţan -
Lea, sunt onorat de aprecieri și reverberarea unor lucruri pe care le-am dorit acolo în text. Când ai amintit de "cântecul nibelungilor", am tresărit. Nicolas, cred că "iarna din cer" e mai mult un anotim închipuit. Mă gândeam că din "tranșeele harfei", întrucât tranșeele artei cred că sunt mai onorante decât celelalte. Mulțumesc pentru trecere și semn.