Cruzimi

imaginea utilizatorului caminante
caminante -

am alergat înapoi spre casă
un grup de copii cu porumbei în mâini nu mai înseamnă nimic, doar bordura şi zidul
şi mâna sprijinită după alergare

lanul de porumb abia unduind şi casa roşie pe care era zăpadă şi vara
sau taică-meu murise şi aşa ne-obişnuisem
mi-aduc aminte cum ascundeam un măr la spate
apoi câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor

când ghiceam făceam "unu' din trei" pe tăcute
nimic nu omoară mai sigur

la trei ani habar n-aveam cum apar fluturii, îi prindeam de aripi, şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle
de praful lor ne scuturam ca de nimic

pun capul pe pieptul ăsta alb
m-am obişnuit cu cearta cum cu o buza ruptă de peşte
pe care-l arunci înapoi în apă

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

Inserate fin şi, aş spune, susţinut, incursiunile, să

a.a.a. -

Inserate fin şi, aş spune, susţinut, incursiunile, să le spunem, empirico-adoristice: "un grup de copii cu porumbei în mâini nu mai înseamnă nimic / nimic nu omoară mai sigur / m-am obişnuit cu cearta cum cu o buza ruptă de peşte pe care-l arunci înapoi în apă". Poate că, pe alocuri, n-as fi formulat atât de, să-i zic, exact - exp: "un grup de copii", ci "copii cu porumbei în mâini".

"apoi câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor" - fain.

păreri: 1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" -

batori -

păreri:
1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" - pronumele posesiv prea apropiat într-o singură strofă;
2. "nimic" - folosit des, vezi: "nimic nu omoară", "şi nu era nimic scârbos deşi nimic" (plus, foarte multă negaţie, redundanţă)
3. construcţii seci, care nu sugeerază prea mult: "de praful lor ne scuturam ca de nimic"
4. "cum cu" de la "cum cu o buză" - disonanţă
5. "mâini/mâina" şi iar "nimic-ul" acela - repetiţie în defavoarea primei strofe

remarc:
1. "câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor"
2. "şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle"

adrian ca de obicei, comantariile tale ma incurajeaza

caminante -

adrian

ca de obicei, comantariile tale ma incurajeaza mai ales ca trec printr-o perioada destul se seaca in care tacerile imi par cu cumlt mai pretioase. n-am scos "grupul" nu pentru ca nu sunt de acord cu ce spui (sunt) ci pentru ca uneori formularile mai prozaice pentru mine sunt un fel de a pedepsi poezia pe care o iubesc urand-o si invers, n-as putea spune de ce (sau n-am timp, sau n-are sens).

silvia

am facut cateva modificari, cred ca am taiat din lucrurile prea personale care ingreunau si prin formulari si prin faptul ca nu aveau de ce suscita interesul. ce a ramas nemodificat e cam din acelasi motiv de mai sus si pentru ca nici n-as sti cum altfel.

multumesc!

Un poem care doar dă impresia ca ar mai putea fi

Dorel -

Un poem care doar dă impresia ca ar mai putea fi lucrat. Farmecul său constă tocmai în starea pe care-aş numi-o (poate un pic exagerat) magmatică. Sunt nişte gânduri, nişte imagini, nişte revelaţii/ iluminări reunite oarecum întâmplător, dar armonizându-se prin ceva...îmi e greu sa-mi dau seama, în acest moment, prin ce...E posibi sa fie rodul unei intenţionalităţi, al unei strategii de obţinere a efectului. Dar asta contează mai puţin.