
am alergat înapoi spre casă
un grup de copii cu porumbei în mâini nu mai înseamnă nimic, doar bordura şi zidul
şi mâna sprijinită după alergare
lanul de porumb abia unduind şi casa roşie pe care era zăpadă şi vara
sau taică-meu murise şi aşa ne-obişnuisem
mi-aduc aminte cum ascundeam un măr la spate
apoi câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor
când ghiceam făceam "unu' din trei" pe tăcute
nimic nu omoară mai sigur
la trei ani habar n-aveam cum apar fluturii, îi prindeam de aripi, şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle
de praful lor ne scuturam ca de nimic
pun capul pe pieptul ăsta alb
m-am obişnuit cu cearta cum cu o buza ruptă de peşte
pe care-l arunci înapoi în apă
Poezie:
Comentarii
Inserate fin şi, aş spune, susţinut, incursiunile, să
a.a.a. -
Inserate fin şi, aş spune, susţinut, incursiunile, să le spunem, empirico-adoristice: "un grup de copii cu porumbei în mâini nu mai înseamnă nimic / nimic nu omoară mai sigur / m-am obişnuit cu cearta cum cu o buza ruptă de peşte pe care-l arunci înapoi în apă". Poate că, pe alocuri, n-as fi formulat atât de, să-i zic, exact - exp: "un grup de copii", ci "copii cu porumbei în mâini".
"apoi câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor" - fain.
păreri: 1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" -
batori -
păreri:
1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" - pronumele posesiv prea apropiat într-o singură strofă;
2. "nimic" - folosit des, vezi: "nimic nu omoară", "şi nu era nimic scârbos deşi nimic" (plus, foarte multă negaţie, redundanţă)
3. construcţii seci, care nu sugeerază prea mult: "de praful lor ne scuturam ca de nimic"
4. "cum cu" de la "cum cu o buză" - disonanţă
5. "mâini/mâina" şi iar "nimic-ul" acela - repetiţie în defavoarea primei strofe
remarc:
1. "câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor"
2. "şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle"
sugerează*
batori -
sugerează*
adrian ca de obicei, comantariile tale ma incurajeaza
caminante -
adrian
ca de obicei, comantariile tale ma incurajeaza mai ales ca trec printr-o perioada destul se seaca in care tacerile imi par cu cumlt mai pretioase. n-am scos "grupul" nu pentru ca nu sunt de acord cu ce spui (sunt) ci pentru ca uneori formularile mai prozaice pentru mine sunt un fel de a pedepsi poezia pe care o iubesc urand-o si invers, n-as putea spune de ce (sau n-am timp, sau n-are sens).
silvia
am facut cateva modificari, cred ca am taiat din lucrurile prea personale care ingreunau si prin formulari si prin faptul ca nu aveau de ce suscita interesul. ce a ramas nemodificat e cam din acelasi motiv de mai sus si pentru ca nici n-as sti cum altfel.
multumesc!
erori: "tacerile imi par cu cumlt mai pretioase" =
caminante -
erori:
"tacerile imi par cu cumlt mai pretioase" = tacerile "mele" si "cu mult".
Un poem care doar dă impresia ca ar mai putea fi
Dorel -
Un poem care doar dă impresia ca ar mai putea fi lucrat. Farmecul său constă tocmai în starea pe care-aş numi-o (poate un pic exagerat) magmatică. Sunt nişte gânduri, nişte imagini, nişte revelaţii/ iluminări reunite oarecum întâmplător, dar armonizându-se prin ceva...îmi e greu sa-mi dau seama, în acest moment, prin ce...E posibi sa fie rodul unei intenţionalităţi, al unei strategii de obţinere a efectului. Dar asta contează mai puţin.
Dorel, este exact cum am vrut poezia asta. am tupeul de
caminante -
Dorel,
este exact cum am vrut poezia asta. am tupeul de a le lasa ca pe niste catei care-ti sar in brate sau nu. :o)
iti multumesc ca i-ai stat inainte.