De ce să te mai temi de moarte
Cand pasu-ți trece dincolo de prag ?
Costumul de o viata îl dezbraci
Lași carnea ce-ai purtat-o și te-nalți
Simt trecerea-ți prin foc, prin aer și pământ
Alături sunt. Eternul legământ.

Te lupți să treci povara vieții, altuia
Și celor ce te-aseamănă le spui secrete
Cu ochii mari, înspăimântați, rămâi în prag
Ecou de grotă naști prin suflet drag,
Ai fost, vor fi și moartea ne va măsura
Dar datoria ta-i să urmezi Calea.

Din pește, carte și secrete am clădit o viață,
Cuvântul mă va răzbuna, o știi mărite zeu
De dragul libertății mi-aș eviscera credința
Căci Tu îmi ceri ca să renunț la ce-i al meu:
Să nu mai văd, să nu aud, să nu mai simt
Și-astfel să uit că am trăit pe-acest pământ.