Motto: Stai, cine e, lumina-ţi-aş faţa ! ( expresie din argoul militar)

e o prostie rafinată pe afară,
în corset, pomădată, trece drept artă,
se urcă singură pe soclu, se scoboară,
să vadă dacă-i stă bine decalotată.

îşi trage şi-o poză pe care s-o admire
cât stă pe buda ideilor, în extaz.
dă tuturor grabnic de ştire:
am o bucă fină, pardon, obraz !

prostia simplă, prietene, devine virtute
pe lângă şemecheria cu ştaif, sunătoare,
ca un balon care plesneşte şi pute,
prostia scorţoasă e-n aer, splendoare.

e atâta prostie pe lume
şi atâţia proşti şi-o revendică juisând,
ah, defilare cu mârţoaga în spume,
scripta manent, testimonia, pe cuvânt !

păcat de copacii doborâţi sub lună,
n-aveţi milă de codrul săracului,
şi toate acestea doar ca să se spună:
ce deştept e, prostu’ dracului !