păcat că mi-ai grăbit apusul

imaginea utilizatorului casandra
.

ca un soare ţi-am apărut în cale
mi-ai zâmbit cuibărindu-te la căldura mea
ce-ţi amintea de-o minune
îngheţul în care te aflai se topea
dar viaţa nu încape într-un sărut
timpul închis în orologiu
ca într-o lampă a lui aladin
aştepta mângâierile noastre
zi după zi te prelingeai
te furişai departe de mine
lepădându-te de serafica lumină
prizonier al penumbrei
tristeţea soarelui

iar azi e prea târziu
răsăritul de mâine nu va mai fi al nostru
îmi culeg razele sub braţ
şi apun
cu tine-n gând

Comentarii

...

o personificare cuminte si atat...din pacate mi se pare mai curand scrisoare decat poezie.

"porumbei aşteptaţi soseau tot mai rar
razbeau cu greu să-mi dea de veste"

aici se impun doua mici corecturi.

Adriana

E plăcut să constat că mă citeşti şi mă ajuţi să îmbunătăţesc.Aceasta, este una dintre primele mele poezii.Fiind prinsă în capcana emotivităţii mele, nu mi-a permis să observ stângăcia unor versuri,primilor paşi. Recunosc necesitatea modificării pe alocuri.Zis şi făcut.Ţi-aş mulţumi cu mai multe rânduri, dar nu vreau să pară o scrisoare. Cu stimă.