primăvară tîrzie
cristalul
unei lacrimi neplînse
lumina
o clipă
cu mii de fațete
ale aceleiași tăceri
aburul unic al florii pe ram
suflarea
o petală de vînt
îngenunchează altoiul
niciodată altfel
decît pentru zbor
Poezie:
primăvară tîrzie
cristalul
unei lacrimi neplînse
lumina
o clipă
cu mii de fațete
ale aceleiași tăceri
aburul unic al florii pe ram
suflarea
o petală de vînt
îngenunchează altoiul
niciodată altfel
decît pentru zbor
Comentarii
Sapphire -
Mă așteptam să reușești să mă convingi. Pentru că mai ales primăvara mi se pare anotimpul care ne sufocă în repetabilitatea sa... și, cu toate astea, e un singur vers aici care îmi spune asta: "aburul unic al florii pe ram". Atenție însă, numai asta și reușește să dea atmosferă... restul însă îmi pare că nu reușește să găsească zborul de care spui.
Younger Sister -
Primăverile sînt bucurii care nu se repetă, sînt unice precum aburul fiecărei flori de pe ram, de aceea eternitatea fură din cînd în cînd cîte o picătură și o păstrează într-un cristal, mulțumesc Sapphire.