pe înserat, mama visează
lângă o sobă veche. eu îi iau mâinile, îi
spun uite nu mai fumez, am stins ultima țigară.
și vântul bate foarte tare
de parcă ar vrea să mă sfășie,
eu iar mă tem c-o să mor.
e doar un vis ce ne desparte.

***

toamna asta e ca un diavol.
printre stolurile de păsări cea singură,
rămasă în urmă
vine încet cu aripile bandajate.
"ești doar o pasăre tristă,
am să te învelesc cu o rochie albastră,
frumoasă, să ți se piardă urma,
să devii fermecată și să
zbori. când se termină
cerul, să te întorci la mine."

***

și tu
mai ține-mă un pic strâns de mână
apoi ridică degetele la piept
simte teama aceea că nu-s îndeajuns de bună.
afară e deja octombrie și peste tot
cad frunzele roșii,
chiar și prin mine,
e toamnă și sufletele curate
zboară repede prin geamurile sticloase,
ca un fum.