*
pe vremea războiului bunicul
ne aducea dimineața
câte trei ouă din cuibar
fiecare mâncam câte un sfert
pe care îl întindeam cu mămăligă până
nu îi mai simțeam gustul
eram atât de împliniți
când ne uitam unii la alții
că sfertul se făcea întreg
iar întregul mai mult decât destul
nimeni nu îndrepta cuțitul la celălalt
până bunicul a înțeles baioneta
nu a trăit mult
doar cât să zică trei rugăciuni
de mântuire pe un front
unde exploda câte o bombă la fiecare trei minute
*
în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ființa
să pot ține ritmul
Poezie:
Comentarii
Pentru mine,
a.a.a. -
Pentru mine, textul se termină după unitatea trei (adică la "să pot ține ritmul"). Până aici, poezia este autentică, bine echilibrată între lirism şi epic, credibilă. De remarcat expresia foamei şi disperării din "fiecare mâncam câte un sfert pe care îl întindeam cu mămăligă
până nu îi mai simțeam gustul" - versuri simple, fireşti şi profunde, fără să fi alterate de o ambiguitate extremă, care, cum ziceam alteori, tinde să distrugă imanenţa poeziei. Totodată, metafora e rară şi cu atât mai puternică; în poezia mdoernă, metafora apare din ce în ce mai rar, şi asta este bine, atâta vreme cât unii au impresia că tropul face poezia.
Ultima unitate vrea să încheie rotund şi "momos" poemul, patinând clişeic pe ideatica mântuirii. Nu ai ştiut, din păcate, să pui punct; iar acest lucru, spus în general, distruge/a distrus texte posibil memorabile.
era starea din momentul când am
Madalina Cauneac -
era starea din momentul când am scris poezia, dar ai dreptate. am recitit și mi se pare mult mai potrivit fără, parcă nu se leagă de nicio culoare.
mulțumesc mult pentru că ți-ai făcut timp să arunci un ochi peste poezia mea!
Pentru cele spuse mai sus + pentru
a.a.a. -
Pentru cele spuse mai sus + pentru aspectul spontan, pentru adancimile obţinute natural, fara brizbrizuri cautate, pentru curatenia la toate capitolele etc.
Şi,
a.a.a. -
Şi, dacă mi se permite o părere nu neapărat subiectivă - rămâi pe poezie...
wow... nu mi-a venit să cred când
Madalina Cauneac -
wow... nu mi-a venit să cred când am văzut penița de la tine. a trebuit să-mi chem colega de apartament ca să-mi confirme:)). încă sînt în stare de șoc:)
mulțumesc mult, nu mă așteptam!
drept, a fost o căutare lungă, dar tot e bine. măcar acum știu la ce sînt bună:)
titlul nu are legătură vizibilă cu
alma -
titlul nu are legătură vizibilă cu textul, strofa a doua e slabă rău şi are şi o cacofonie nasoală, a chinui e verb de conjugarea a IV-a (chinuiesc), ultimul vers salvează, totuşi. bunicul merită un poem mai bun sau rămâi la proză.
Mădălina, deja com mele sînt
aalizeei -
Mădălina,
deja com mele sînt monotone la tine. trebuie să te rog la fiecare text postat să corectezi. unele greşeli au fost semnalate deja de Alina dar mai sînt şi altele.
Da,
a.a.a. -
Da, acum, după ştergerea ultimei unităţi, titlul trebuie schimbat. Pe mine, cum spuneam altădată, nu mă deranjează cacofoniile. Şi să nu uităm că evitarea lor e de preferat, nu obligatorie.
Alma, după noile ediţii doom, cred că ambele conjugări sunt valide; oricum, sufixul "esc", în acest caz, nu este recomandat.
mădă, în
yester -
mădă, mi-a plăcut mult finalul:
în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinuiesc să învăț pe de rost ființa
să pot ține ritmul
alina, paul, mă
Madalina Cauneac -
alina, vlad, am corectat.
paul, mă bucur că am putut scrie câteva versuri care au avut un impact asupra ta.
am zis hai sa citesc si eu dupa ce
Virgil -
am zis hai sa citesc si eu dupa ce am vazut ce tevatura s-a facut aici de s-a bagat neaparat si noul clown de serviciu, alma.
parerea mea este ca „pe care îl întindeam cu mămăligă” suna relativ aiurea si nu stiu daca am mai spus dar am oarecari rezerve fata de mentionarea detaliilor astora in care elementele materiale devin gelatinos-lichide
„că sfertul se făcea întreg” suna si el putin aiurea
parerea mea este ca nu ar fi rau sa iti citesti cu voce tare textele dupa ce le scrii si sa fii exigenta cu ce auzi.
este un text in care se vede ca a existat un „efort de elaborare”. cind scrii texte poetice (ca de altfel cind faci orice chestie artistica) trebuie sa nu se simta/vada efortul. trebuie sa te relaxezi. sa nu se vada ca iti pasa.
eu nu cred ca trebuie sa ramii sau sa te duci nicaieri. nu ii baga in seama pe „impegatii literaturii”.
mai văd eu încotro emigrez,
Madalina Cauneac -
mai văd eu încotro emigrez, până una alta, măcar sa le încerc pe toate:)
mulțumesc pentru trecere virgil și pentru sugestii, o să țin cont.