dimineața începe în fairplay aici ne adunăm noi bărbații
ne udăm rădăcinile ne povestim unul altuia
lîngă mine stă eugen un bărbat fără degete el nu poate să scrie
așa se întîmplă cînd l-ai scăpat pe dumnezeu printre degete
mai tîrziu plec la frizer cu bucuria celui ce scapă de sine
am să-mi tai părul ăsta care mă leagă de lume
arăt ca un spînzurat care atîrnă de grinda casei lui dumnezeu
apoi mă așez
poate astăzi voi fi util poate astăzi chiar voi conta mai mult
decît în alte zile caut chiștoace prin scrumieră ca o pasăre
ce scurmă pămîntul
realitatea are și ea
o perioadă de grație după care nu mai poți spune
nici măcar doamne-ajută
la început mi-a fost greu mă strecuram
să nu vadă lumea
de ce caut viața dacă n-o simt pulsînd
îmi făceam pat
căram în spate tot întunericul
dimineața începe în fairplay aici ne adunăm noi bărbații
să ne udăm rădăcinile dacă te mai întreabă vreunul de mine
să-i spui și tu că m-am însurat c-o mîndră crăiasă oricum nu contează
noi imităm viața de parcă absența ar fi cordonul ombilical
ce ne leagă de lume
Comentarii
alma -
O întrebare: cât ai lucrat textul? Dacă n-aș fi avut voință, n-al fi trecut de prima jumătate a primului vers. Și e păcat, pentru că sunt lucruri bune aici, unele inedite. Revino și revin și eu.
emiemi -
Alma, am mai lucrat putin, e drept l-am postat fara sa-l filtrez. Multumesc de sugestii.
Imparateasa -
aceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis. frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte. descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea. cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
lucian -
textul are parți bune și mai puțin împlinite. îmi place, în mod deosebit "caut chiștoace prin scrumieră ca o pasăre ce scurmă pămîntul". se evidețiază din întreg. dacă tot textul ar fi fost așa...
emiemi -
Adina, textul a suportat citeva modificari, chiar si asa, ma bucur ca nu si-a pierdut din forta. Da, e un joc de-a baba oarba, o ]nchidere si o deschidere in acelasi timp, scrisa intr-o ciudata stare de implozie. Initial, textul chiar era scris sub forma de proza fragmentata, insa am ales varianta asta pentru ca asa mi s-a parut corect fata de starea in care am scris textul. Lucian, din punctul meu de vedere-si sigur nu spun nimic nou, nu exista text perfect ci perfectibil. Va multumesc de lectura.