totul a devenit brusc o fotografie distantă
fără close-up fără minuni
un fel de convalescență de carton lucios

dar uite aici sunt cu ea
pe o bancă năpădită de iarbă
ai spune că ne ținea verdele în palme
un fel de soare nerușinat îi păta rochia
doamne și ochii ei erau în stare
să le dea lecții de minune îngerilor

nu știu zicea sunt un fruct carnivor-emotiv
am degete subțiri noroc că e groasă gheața
uită-te la mine zicea
uită-te la mine
cît de suav pot să fiu de naivă
îmi spui că totul e game-over
și eu arăt ca un puști cretin mort de ciudă
cu tasta enter blocată

uită-te la mine sunt aici
asta-i cea mai duioasă dintre idioții
asta-i femeia ta george și nu se cuvine
nu trebuia să fie așa
tu ai nevoie de o cățea cu fierbințeli
să te simți în grațiile ei un păduchios jigodic

crezi că viața-i o putoare dacă ea
te tratează puturos ca femeie
e tot ce-ți doreai pe gustul tău
nu-i așa că îți vine ca o mănușă ?

avea dreptate i-am spus că-mi pare
cumplit de rău și brusc
totul a devenit o fotografie departe

greșeam eram doar un mizerabil bolnav
tot ce știam a dispărut
ca o umbră de pitic grotesc
nu exista pe lume un tembel mai bovin decît mine
și toate poemele mele erau gunoaie
care puțeau din inimă
cu o grețoasă generozitate