Marele gânditor, poet şi filosof ucrainean Hryhorii Savych Skovoroda a dorit ca pe piatra sa funerară să fie săpate următoarele cuvinte: «Lumea a alergat după mine, dar nu m-a prins». Ferice de acest om care la sfârşitul călătoriei sale pe acest pământ a putut rosti asemenea cuvinte. Eu unul aş vrea să mi se scrie pe cruce «Am fost sclavul acestei lumi, iar acum sunt liber».
Dar iată o mare dilemă, un mare semn de întrebare, poate mai mare decât toţi anii vieţii mele: Este moartea un sfârşit sau nu?.. Iar dacă nu,_atunci ce urmează?.. Voi fi liber după moarte?..
Am găsit în Evanghelia după Ioan o soluţie care m-ar putea face liber, o soluţie care m-ar dezrobi chiar acum – aici pe acest pământ. O soluţie oferită de Isus Cristos : «… veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.»
Da! Este destul de limpede şi pare foarte simplu, numai că înainte de acestă soluţie, Isus pune o condiţie: «Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; – după care continuă: Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.»
Deci ca să devin liber, trebuie să cunosc adevărul, iar pentru aceasta e nevoie să devin ucenic al lui Isus Cristos! Trebuie să rămân în cuvântul Lui!
Aceasta este marea mea problemă a vieţii mele – să devin ucenicul Lui Isus Cristos!
Tot am vrut să scriu o carte pe care s-o intitulez: «Nu pot să fiu creştin», am în vedere un creştin în adevăratul sens al cuvântului, căci şi acum sunt creştin, alături de alte sute de milioane de creştini. La fel ca şi ei de Crăciun cânt o colindă, de Paşte iau lumină, spun «Cristos a înviat!» mă mai şi rog din când în când, dar nu mă simt liber ci sclav – sclavul acestei lumi!
Comentarii
Mihai,
nicodem -
Mihai, ca sa fii liber, in afara cunoasterii adevarului, trebuie sa iei o determinata hotarare in a trai pentru Christos. Lui Nicodim, Isus i-a spus: Nicodime, trebuie sa te nasti din nou. Aceasta presupune o interventie divina, pe care Dumnezeu o face prin Duhul Sfant. Atunci se implineste ceea ce scrie sfantul apostol Pavel, care zice: chiar daca trupul nostru se strica, adica imbatraneste si moare, omul nostru cel nou se innoieste din zi in zi, calatorind in libertate spre vesnicie. Si suferintele, piedicile si lupta noastra pe calea aceasta, nu sint vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare. Sint doua feluri de crestini si tu le-ai amintit. Sint crestini declarati si crestini adevarati, crestini cu numele, cu milioanele si crestini (putini) cu fapta si cu adevarul. Iata aici o poezie a mea, care aduce o oarecare limpezime asupra discutiei:
Aleg
Mereu sunt pus s-aleg în viaţă
Pe ce cărare să păşesc.
Sunt două căi ce-mi stau în faţă:
E calea lumii ce mă-nvaţă
Să-i cad la pieptul ei de gheaţă,
Şi cea cu har dumnezeiesc.
A lumii cale, largă, plină
De fel şi fel de mărfuri seci,
De oameni ce adânc se-nchină
La monumentul ei de tină
Sorbind plăceri care-nvenină,
E calea beznelor de veci!
Şi-i calea Harului divin
În care dragostea-i stăpână.
Pe ea doar mântuiţii vin
Cu inimi arse de suspin
Urcând spre cer cu suflet plin
De dor şi sete de Lumină!
De mii de ori de-s pus s-aleg,
Aleg cărarea vieţii sfinte;
Dorinţa firii vechi o neg
Din neputinţă mă dezleg
Şi de Isus cu drag mă leg
În tari, curate legăminte.
Aleg să împlinesc Cuvântul
Fugind de poftele din lume;
Nu mă va-mpiedica pământul
Cu vraja lui şi nici mormântul
Să fiu în slavă cu Preasfântul
Şi-aici să-i cânt slăvitu-I Nume!
Aleg să-mpărtăşesc iubirea
Cu cei ce n-o cunosc nicicum.
Aleg s-arăt tămăduirea
În Cel ce e Desăvârşirea
Acelor ce-au ales pieirea
Şi merg orbiţi pe largul drum!
Aleg să fiu umanul vas
În care El să-şi toarne mirul.
Şi-aici în trecătorul ceas
În viaţa ce mi-a mai rămas
Aleg Luminii să-i fiu glas
Şi Harului ceresc potirul.
Aleg pe Domnul să-L slujesc
Mărturisind a Sa-ndurare!
Şi-n omul meu duhovnicesc
Amirosind parfum ceresc
Mai plin de El mă lupt să cresc
Urcând îngusta Lui cărare.
Sunteţi tate în scripturi,
Mihaylo -
Sunteţi tate în scripturi, asemenea apostolului Pavel.
În cartea sa «Dăriund vei dobândi» N. Steinhardt are un capitol foarte frumos despre Nicodim.
Vă mulţumesc pentru minunata poezie, numai Costache Ioanid, mai scria asemenea frumuseţi.
Vă mulţumesc încă odată.