silvius -
Pe urmele mele
Mă vor răni ninsorile cu alb,
din acest unghi prin care trece vântul
nici nu mai știu cărarea și-n spărtura nopții
au înghețat stelele părăsindu-mă pe rând.
Pe urmele mele se apropie lupii
arborii și lumina pe care o port
a unui felinar uitat în noapte
mă salvează până la femeia în alb
care mă culcă cu descântece pe genunchi
adeverind povestea iubirii la prima vedere.
Sunt semne că vinul fiert
face minunile pe care le visează
de a rămâne vindecată de întâmplare.
Nu știu dacă pașii mei se vor mai întoarce
rămâne dorul de femeia despovărată,
de visele lumii ca de propriile ei haine
și de câteva zile împovărată cu dragoste.
Poezie:
Comentarii
despre
hopernicus -
Citit cu plăcere. Numai de bine.