cu tot dragul, Medeei Iancu și prietenilor
orbesc zilele cu o noapte
pe sârmă morțile se întind speriate
așteaptă nemurirea să le usuce rădăcinile
și încă o apă vie
scursă printre
patimi
femeia închisă într-o lume fără voci
este un lung șir de oameni
cu aripile înfipte în pământ
ce zboară de fiecare dată
în ordinea inversă
a timpului
Poezie:
Comentarii
Ioana Dana Nicolae -
Ioana, nu prea văd legătura titlului cu textul, dar nu contează decât că-nțeleg ceva și-mi place imaginea asta: "femeia închisă într-o lume fără voci" precum și aceea a morților pe sârmă. E ok dacă sunt în șirul de prieteni, iar poezia e bună...
andreea iancu -
eu las un semn aici de multumire sincera si remarc asta " femeia închisă ce zboară de fiecare dată în ordinea inversă a timpului". suntem un fel de sir lung de oameni prin care trecem ca sa detinem ceva.
bakemono_ella -
ioana, draga mea, pantofii i-am furat de la medeea cand nu si-a dat seama:P da, esti in sirul de prietnei aproape de inima. medeea, tie ti-a fost dedicat poemul pentru lunga noastra prietenie, dar si altor prieteni... ma bucur ca iti e pe plac.... eu va multumesc de trecere, si ma mai astept.... queen