Trezirea

imaginea utilizatorului Călin Sămărghiţan
ciclul "Cameleonicele"

Îmi recompun inima
în zadar risipită,
așteptarea urnindu-se și urcând,
în coji desprinse atârnă,
din uitare un fulger,
o mângâiere dezlipită de palme,
încolonate toate
în spatele memoriei
cameleonice.

Comentarii

Interesantă ideea așteptării în spatele memoriei cameleonice, sugestia că poate și ceea ce s-a întâmplat este încă latent cumva... în măsură în care, gândindu-ne, am putea influența și trecutul... la restul mi se pare că ar mai fi de lucrat, cu precădere începutul îmi pare prea puțin sugestiv. Ai și un typo în primul vers.

Să știi că da. Primele două versuri ar trebui schimbate... Simțeam eu că ceva nu e-n ordine... cred că asta.