城。外で
霰が降って
番人は
皆出かけた
この部屋で
丸カップから
お茶を飲む
最後の季節
始まっただけ
Shiro. Soto de
Arare ga hutte
Bannin wa
Minna dekaketa
Kono heya de
Maru kappu kara
Ocha wo nomu
Saigo no kisetsu
Hajimatta dake
Castel. Afară
Grindină în cădere
Gărzile toate
Au plecat de la posturi
În odaia mea
Dintr-o ceașcă rotundă
Savurez ceaiul
Doar ultimul anotimp
A început, în sfârșit
Kastelo. Ekster'
Hajlo falas senĉese
Ĉiuj gardantoj
Malproksime foriris
En tiu ĉambro
El la taso rondforma
Teon mi trinkas
La lasta sezono nur
Ja finfine komencis
Castle. And outside
The hail continues to fall
Every single guard
Left his post and went away
In this little room
From a cup with a round shape
I am drinking tea
The final season for me
It has finally started
(2007年8月20日)
__________________________________________________
Poezia chōka, populară în Japonia înainte de anul 1000, consta în perechi de morae ("silabe") de forma 5-7 repetate de cel puțin două ori, concluzionând în final cu o pereche de morae de tipul 7-7. Încercarea de față are formatul 5-7-5-7-5-7-5-7-7.
Versurile sunt în limba japoneză, română, Esperanto și engleză, toate versiunile respectând formatul de mai sus. Imaginea care ilustrează textul este tot creația mea. 城。外で
霰が降って
番人は
皆出かけた
この部屋で
丸カップから
お茶を飲む
最後の季節
始まっただけ
Shiro. Soto de
Arare ga hutte
Bannin wa
Minna dekaketa
Kono heya de
Maru kappu kara
Ocha wo nomu
Saigo no kisetsu
Hajimatta dake
Castel. Afară
Grindină în cădere
Gărzile toate
Au plecat de la posturi
În odaia mea
Dintr-o ceașcă rotundă
Savurez ceaiul
Doar ultimul anotimp
A început, în sfârșit
Kastelo. Ekster'
Hajlo falas senĉese
Ĉiuj gardantoj
Malproksime foriris
En tiu ĉambro
El la taso rondforma
Teon mi trinkas
La lasta sezono nur
Ja finfine komencis
Castle. And outside
The hail continues to fall
Every single guard
Left his post and went away
In this little room
From a cup with a round shape
I am drinking tea
The final season for me
It has finally started
(2007年8月20日)
__________________________________________________
Poezia chōka, populară în Japonia înainte de anul 1000, consta în perechi de morae ("silabe") de forma 5-7 repetate de cel puțin două ori, concluzionând în final cu o pereche de morae de tipul 7-7. Încercarea de față are formatul 5-7-5-7-5-7-5-7-7.
Versurile sunt în limba japoneză, română, Esperanto și engleză, toate versiunile respectând formatul de mai sus. Imaginea care ilustrează textul este tot creația mea.
Comentarii
Sixtus -
„Castel. Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi În odaia mea Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit” 1. În afară de faptul că nu am putut verifica decât traducerea textului în engleză, cred că trebuie să-l credităm pe autor, pe cuvânt, cu celelalte versiuni. Și, în acest context, să remarc nu numai poli-glotismul, dar și efortul de a păstra forma fixă. 2. Textul pare unul de tip „koan”. În astfel de cazuri, uneori (nu e cazul aici), ceea ce pare paradoxal datorită exprimării sintetico-eliptice, specifică extrem-orientalilor, poate fi descifrat dacă se utilizează o analiză pe text. Tot o analiză pe textul de față (care nu conține însă nici un fel de paradox) poate fi încercată în felul următor: „Castelul” = „interiorul ce conține și sinele” rămâne detașat.Față de „exteriorul” perisabil și iluzoriu: („Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi”). Sinele, în meditație:( „În odaia mea”), pătrunde în el însuși pri intermediul ceremoniei ceaiului ( „Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul” – ceașca trebuie, cu necesitate, să fie „rotundă” – ea poate fi și „goală” – pentru că numai „rotundul” unui topos privilegiat permite sorbirea parfumului care există dincolo de „sine”). Încheierea e firească („Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit”) – este exact momentul ca, în timpul meditației, să reușești „transcederea”. 3. Vedeți câte se pot spune în foarte puține cuvinte? 4. Ceea ce dă valoare, într-adevăr, textului este calmul și împăcarea extrem de firească care se degaje din ea, precum și sugerarare „transcederii" dincolo de cuvinte și de gândirea discursivă. 5. Prin urmare, în încheiere, o la fel de firească evidențiere a textului printr-o „pență”; pe care aș multiplica-o dacă mi-ar sta în putință.
Gebeleizis -
Dragă Sixtus, mulțumesc mult pentru laude. A început însă să mi se facă frică să mai fiu lăudat, că se gasește după aceea cineva să mă atace și să mă atragă în polemici. Rămânând fidel promisiunii de a vorbi doar la obiect (cine vrea să mă contacteze pentru conversații particulare poate intra pe adresa mea de poezii și să-mi scrie pe adresa de acolo), să mă întorc la poem. Inițial mi-am propus să scriu (în acest caz) doar un haiku (5-7-5 silabe). Nici eu nu știu cum, cuvintele s-au tot întins, întâi spre o tanka (5-7-5-7-7) la care nu îi puteam găsi un sfârșit corespunzător și în final spre această poezie choka. Ideea de a scrie în japoneză mi-a venit prima dată acum câteva luni, când încercam să găsesc modalități de a-mi accelera procesul stăpânirii acestei limbi. Poate și datorită versurilor din cântecele unei japoneze (Chihiro Onitsuka), care mi s-au părut printre cele mai reușite exemple de poezie contemporană (o căutare pe google sau youtube va da ușor de ea). Fiind o limbă total diferită ca structură de orice alt instrument de comunicație de pe această planetă, maniera de a percepe și reda lumea se schimbă mult când încerci (chiar dacă și cu ajutorul dicționarului) să compui versuri în japoneză. Dacă am reușit să spun mai mult în relativ puține cuvinte, cred că se datorează în primul rând limbii japoneze și mai puțin vreunui talent de-al meu. Chiar dacă transpunerea în celelalte limbi a mai luat ceva muncă, odată ce originalul e închegat, restul merge destul de repede.