yester -
malul mării în decembrie,
ca un copil căruia
i s-au luat jucăriile,
ca o statuie de om ilustru
căruia intemperiile i-au șters numele.
pășind pe nisip,
îmi pare că îl profanez cu încălțămintea,
cum vechii războinici
intrau călare în sfintele locașuri.
revin în camera de hotel obscură,
cu tine și cu mirosul sărat
al largului,
ca în reclamele cu moș crăciun
savurăm deprimați ultima Cola,
niciodată anul nou
nu s-a izbit de stânci ca acum,
niciodată malul mării în decembrie
nu mi-a vorbit ca Aivazovski,
cu pânzele sale.
Poezie:
Comentarii
Aranca -
si totusi in compozitiile lui Aivazovski exista o lumina, un petec de cer undeva intr-un "departe" ce tinde sa aduca Speranta naufragiatilor, corabiilor incercate de furtuni. cit despre aceste personaje singure in ele insele, naufragiate in dragoste, uitate parca la marginea marii in plin decembrie, nu mai exista o alta speranta... marea e stranie in iarna, poate la fel de straniu ca acest sentiment de singuratate divizat la doi" "revin în camera de hotel obscură, cu tine și cu mirosul sărat al largului" sfirsitul poemului creioneaza insusi sfirsitul a tot ce tinde sa fie iremediabil pesimist si inevitabil si prin utilizarea repetitiei dar si prin cele doua trimiteri vizuale, diferite ca factura insa puternice ca sugestie distructiva: "niciodată anul nou nu s-a izbit de stânci ca acum niciodată malul mării în decembrie nu mi-a vorbit ca Aivazovski, cu pânzele sale."
yester -
...mulțumesc pentru atenție și precizare, Marina. Ai toată dreptatea să observi "portița senină" lăsată de pictor în furtunile sale. Însă sunt peisaje, nu le numim acuma, în care umbra de lumină pare un revers al ineficienței, neputinței umane de a ajunge până acolo. Plăcută trecerea ta. Oricând o sugestie, obiectivă, e remarcabilă.