fericirea e un dar pe care îl dai la schimb
în dimineața de crăciun
te rogi să primești ceva la fel de drăguț
și când colo te trezești cu nimic în poală

oamenii mor de crăciun
simt ei că atunci le e cel mai bine să plece acasă
ca și cum raiul le-ar fi mai aproape
cu un deget decât într-o zi oarecare

poate că așa sîntem cu toții
niște oarecari buni de dat la schimb
pe nimicuri inconsistente
aș vrea să nu-mi mai rătăcesc pălăria
mă bate soarele cu nepăsare de durerea mea
umbrela mi-am pierdut-o
nu mai am speranțe să ajung uscată în brațele Tale

cum poți fi atât de divin
în ritmul pe care mi-l bați cu piciorul
în fiecare marți și vineri
știu Te enervează că niciodată nu țin post
dar și pe mine mă aduce în culmea nebuniei
că fix de crăciun
mi-i iei la Tine pe toți cei dragi