Nu îi este teamă. Copilul însă, smuls brusc de la masă, nu înțelege. Urlă și râde în același timp. Strigă după bărbat „tati, tati”, râzând. Fără să se oprească, trece la plâns. Vreau să-mi termin friptura maaaamiii.
Ea aleargă. Tremură. Cineva sau ceva tremură. Asfaltul. Picioarele ei, cuprinse de apă. Mai are picioare. Sau sunt doar o prelungire a cimentului fierbinte, topit. Copilul agățat ca o liană de trupul ei.

„Acesta este un film.”

Taci mami taci mami taci.

Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură. Își simte pieptul plin de transpirație, șerpi de apă care i se strecoară prin pori, oprește-te taci oprește unde te duci nu mai vorbi la persoana a doua cu tine femeie nu-i nici un film e nenorocita ta de viață, pune mâna și trăiește, drege, repară, lipește.
Da, dar uite-l cum pleacă s-a uitat înapoi și-a zâmbit știu că sunt ridicolă, cum alerg așa cu Ionuț în brațe, geanta stă să-mi cadă, Ionuț s-a făcut mare nu-l mai pot duce în brațe e cald e cald sunt transpirată bluza mi s-a lipit de piept îmi trece prin piele.

Ionuț râde. Pălăriuța mea maaamii. Se întoarce. Vântul fierbinte rostogolește pălăria subțire, verzuie, spre stradă. Cine-mi spune mie că ăsta nu e un film nimeni nu mai are sensul ridicolului Dumnezeu pune o mână pe capul copilului.
E cumplit de cald.
Aleargă acum să prindă pălăria. Ionuț râde și mai tare.

Negre, mușcând cu poftă din carnea dulce. Oprește nu te iubesc. Nu vreau să te mai văd, nu vreau să te mai aud, dar oprește unde te duci nu am cheia de la casă. Toate lucrurile noastre sunt acolo unde te duci.

S-a ridicat brusc și a lăsat-o acolo. Și-a luat portofelul, telefonul și a plecat. Ce vorbești? Lasă glumele proaste nu-mi faci tu mie una ca asta, treci înapoi așteaptă să termine copilul de mâncat unde te duci.

Nu vreau să te mai văd, nu vreau să te mai aud femeie. Își aduce aminte de filme proaste din copilărie. Ce bine i-ar sta închisă într-o sticlă. Cu dopul pus, bineînțeles. Un filigran perfect. Nici când tace nu tace. Corpul ei subțire, picioarele ei lungi nemișcate ce vrea de la mine de ce o iubesc de ce se suie dragostea asta pe mine ca un șirag nesfârșit de furnici albe, nu vezi că nu pot să am nevoie de tine, că nu poate să nu-mi fie dor de tine, dă-te mai departe acolo unde nu te pot atinge dar vreau să fac dragoste cu tine. Acum ești aici, lipită de carnea mea, îmi simt oasele dezgolite de teamă. Nu vezi nu știi femeie deșteaptă ce ești că nu te pot iubi atât cât te iubesc? Lasă-mă să plec puțin numai cât să începi să mă urăști, numai cât să acopăr cu pământ mușuroiul acesta de furnici.

Se oprește.

Du-ne la hotel te rog. M-am hotărât. Am să încep să îmbătrânesc. Și nu pot asculta de nimeni, ți-am spus doar. M-am săturat de lacrimi, nu vreau să mai încep nimic, știu că deja am început dar e prea departe finalul cum să merg până acolo cu tine? Du-ne, lasă-ne, nu ne iubim.

Ionuț râde. Femeia a rămas cu brațele lipite de celălalt trup al ei, ar vrea să treacă în el, să îl crească pe băiat pe dinăuntru. Nu vreau să trăiască asta. Ionuț, bagă-te la loc în mine, și râzi râzi râzi de acolo ca atunci când îți citeam povești când erai in burtică la mine. Mami, ce ai în sâni? Nimic, mami, carne, ce să am. Nu mai ai lăptic, că ți l-am băut eu pe tot?

Și cum să nu te urăsc, spune-mi tu, când Ionuț nu mai are loc în mine și eu nu știu să trec în el, să înțeleagă că acum nu se râde, se plânge, dar el nu are de ce să plângă pentru că mami și-a adunat toate lacrimile și le-a dat la schimb pentru el. Vezi, mami nu plânge. Cum să nu te urăsc, când îmi faci copilul să râdă când eu ar trebui să plâng?

Femeia asta, copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană, râzând Doamne ce frumos râde Ionuț cum știi tu să râzi ești un pic și copilul meu îți promit am să mă bag pe dinăuntru noaptea când dormi ca o drojdie am să te fac puternic și-ai să fii fiul meu pentru că o iubesc pe femeia asta minunată, ridicolă, transpirată, care-și scutură de pe ea șiruri lungi de mărgele negre de ură, le privește căzând pe asfaltul topit iar tu râzi o iubesc pe femeia asta care e mama ta și crede că aș putea să plec când suntem amândoi în sticla asta cu dopul pus. Te iubesc pe tine copile.

Trei mâini, într-un șirag nesfârșit.

Keep shooting.