corneea ta are culoarea căpșunilor
îmi pătează degetele
de cerneală orbitoare
dacă aș reuși să te fac la loc
din argilă și pământul mormintelor sfinte
dacă eu mi-aș smulge chipul
pentru a-l lipi de abdomenul tău roditor
nimeni nu ar observa că trec
leneș ca un obiect negândit
fără ploi și neguri
fără dimineți cu cafele tari parfumate

***

să ne uităm la un documentar zici
să pretindem că acum m-ai întâlnit pe stradă
udă înfometată și nervoasă
m-ai luat de braț iar brațul tău a intrat în mine
ca un burghiu de argint
încât nu mai caut în poșetă cheile raiului
sunt probabil în dormitor
pe etajera cu vinete coapte
dacă aș muri într-o seară
cu telecomanda în mână
aș vrea totuși să-mi înregistrezi emisiunea până
la capăt