Virgil -
...
cînd orele devin atît de mici
le pierdem printre noi ca pe un mărunțiș
începem să vorbim puțin aiurea
să rîdem la-ntîmplare în mijlocul nerostit
al glumelor
să devenim cu atît mai lucizi
cu cît celelalte lucruri pierd tot mai mult
din conturul importanței diurne
sfîrșim privindu-ne ceva mai adînc în ochi
poate prea obosiți
prea plictisiți de convenții
asemeni unui acrobat
capătul îndepărtat
al frînghiei
Poezie:
Comentarii
Întotdeauna mi-a plăcut aceast gen
margas -
Întotdeauna mi-a plăcut aceast gen de abordare a poeziei, nici nu pot să-i spun minimalist pentru că folosește metafora destul de iscusit, nici gazetăresc istorisind cititorului un fapt petrecut... ceva 'in between' rămân convinsă că aceasta este forma de exprimare, 'ambalajul' poeziei acestor ani.
Sinceritatea foarte important nedisimulată, 'împachetarea' sentimentului în ceva 'ready-to-serve' dar nu bulshit, nu se încălzește la microwave, eu cred în această formă de exprimare a poeziei moderne. Și mă bucur să constat că aici pe Hermeneia, găsesc așa ceva.
Ca să și critic nu doar de dragul de a critica desigur sintagmele 'spoiala efemeră' și 'acrobați ai aerului' sunt ușor poetic pleonastice.
Cred că substanța poemului ar fi neștirbită simplificând exprimarea aici.
Un poem pe care l-am lecturat cu plăcere.
Margas.
dom'le,
Virgil -
dom'le, ai dreptate. recunosc, am strimbat din nas cind am scris cuvintul "spoiala" (nici nu cred ca mai stie cineva in Romania ce e aia). si la fel la "mic-burghezul" "efemera". finalul era si mai prost dar am taiat. si voi mai taia. merci pentru observatii si spirit critic. btw, chiar si "importantei diurne" mi s-a parut putin prea "din alt film"
Da,
margas -
Da, sună rotund ca o minge care cade de sus, apoi se face tot mai mică, la fel ca și orele, tic-tac, tic-tac, până devine aproape nevăzută. Însă până atunci mai ai timp, citind, să asculți un as time goes by, nu prea mult însă, nu te lăsa furat!
Bravos domnule! Cum ați făcut? V-ați așezat cu fața spre ocean și ați închis pasărea de foc în garaj cu cinci lacăte?
Oricum ar fi, o reușită literară care poartă cu cinste amprenta Virgil Titarenco.
Felicitări!
Margas