Thorkild -
e ceea ce vreau să spun
dar nu pot
ca un motor
pentru care nevoia de
a trage după el o mașină
nu există
supliciul ocnașului ieșit la lumină
căruia nevoia de a vedea
nu-i mai poate decât vătăma simțurile
atât de ascuțite de singurătate
să pleci dintr-un loc
în care nu te simți protejat
tăcerile sugrumându-ți voința
ochiul asfințind soarele de unul singur
și apoi numărătoarea inversă
spulberând orice dubiu că
se va schimba ceva
de mâine
Poezie:
Comentarii
emiemi -
Am remarcat strofa a treia in mod special. Din punctul meu de vedere cred ca poemul, pentru mai multa cursivitate in idee, ar fi mers si fara penultima strofa care mi se pare putin in plus. Dar asta e doar parerea mea. Emil
alma -
Un poem bun, remarc și eu strofa a treia și cred că, de fapt, ultimele două strofe fac tot poemul și chiar pot construi un poem de sine stătător. Sper că titlul este doar în contextul poeziei și sper să rămâi și aici, și în ale scrisului, chiar dacă poezia nu va fi niciodată locul în care să te simți protejat, altfel nu ar exista provocarea de care are nevoie arta pentru a rezista timpului.
Thorkild -
Emil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!