casandra -
.
înainte de a ne cunoaşte
am înotat într-o nostalgie
a cuiva care să ne semene pe dinăuntru
o împletitură de afinităţi
ecou exuberant al atingerii
o să-mi crească ochi pe vârful limbii
explorând la marginea trupurilor
banchize ce îndulcesc sărătura pielii
te voi cutreiera centimetru cu centimetru
de la un pol la celălalt
sinuoase şerpuiri te leagă
iederă în care respiră un fluture
devin o tornadă care te absoarbe
eşti precum un palat nelocuit
lumina care nu mai ajunge
sunt o sclavă semeaţă
cu legăturile rupte
da!
sclava eliberată de petronius
înainte de a-şi deschide venele
în apa ca o placentă
Poezie:
Comentarii
Iedera fluturelui
Călin Sămărghiţan -
Ți-a trebuit puțin timp ca să te încălzești, apoi lucrurile au început să se lege. Prima strofă nu mi se pare foarte inspirată, dar următoarele două sunt bine asamblate.
Mi-a plăcut ”iederă în care respiră un fluture”, care mi se pare imaginea plastică a ideii poeziei. Începutul strofei a doua e puțin aglomerat. O scriitură care merită atenție (tocmai de aceea detaliez niște observații), final de efect. Titlul însă nu mi se pare foarte susținut de text, mai ales că e amintită o tornadă pe undeva.
Rămân la ideea unei autoare cu mare potențial.
Fiind
casandra -
la început,îndrumările sunt extrem de importante şi binevenite. Nădăjduiesc să învăţ multe,oricând te vei opri asupra poeziei mele cu sfaturi.Mulţumesc de părerea optimă. Cu stimă.
Cristina
casandra -
Am decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.