neobosită şoseaua aleargă
durerea creşte
rupe orizonturile
din noaptea jupuită
curg şiroaie de priviri rănite
aerul miroase a foc însetat de sânge

la locul neliniştii
ţipetele fac gard viu aşteptărilor
incertitudinea stă la pândă
cu veşti neîndurate
se apropie cortegiul de crini
înveşmântaţi în pucioasă
disperarea se sparge în oglinzi fără chip

închis în cuşca destinului
primul înger dezbrăcat de lumină
se zbate în cămaşa prea fierbinte

pământul se opreşte cutremurat
cu umerii plecaţi
copacii stau prăbuşiţi în rugăciuni
în bezna de tăceri
gândurile bat clopotele
pentru fiecare zi încununată de spini

deasupra cerului îngerii ard torţe
zâmbind ne îndeamnă
"veniţi de luaţi lumină!"