cântecul ei se dăruieşte liber
imposturii mâinilor deschise
obișnuite să mângâie trupuri
deghizate în contagioase melancolii

palmele-mi se lovesc fara sunet
ca niste gânduri ce însoţesc păsări
în miezul unui soare indigo bântuit de stihii

vii să te încălzeşti între flăcări
îmi spui că doar tu știi
cum atingerea frivolă a beznei
îţi inundă visele cu nisip
că încă ispășești amintirea
gustului de turtă coaptă pe pietre
al unei livezi pârjolite de sburători