Virgil -
***
ca de obicei
se dă vina pe dragoste
pe rezonanțele minore
pe indecența refuzului de a gîndi
ca și cum gînditul ar fi grădinărit
printre pietre zen
așezate una cîte una pe trupul ne
vinovat strigă un sîn către celălalt
iar mîinile îi acoperă
instinctiv secretul trece mai departe
dintr-un reflex către o lene
atît de frumoasă încît
pentru o clipă înțelegem subtilitatea
blestemului de a nu muri de
odată ca niciodată se nasc copii
în pauza dintre verdict și sentință
prin despicătura limbii șarpelui trec
spre valea umplută de sînge
care de foc
Poezie:
Comentarii
pietre zen
nicodem -
cuvântul ăsta pompos nu reuşeşte să ridice calitatea textului ăstuia umplut de sângele sudorii pseudo-artistice. şi tu erai cel împotriva atâtori sâni pe site şi iată acum pui mâna tu pe ei ca pe coarnele plugului. vezi îndemnul acela: "cine pune mâna pe coarnele plugului şi se uită înapoi..."
deci înainte, pe ei, să nu rămâi tu mai fraier.
dacă pietre zen e un cuvânt pompos
yester -
tu eşti o nucă de cocos într-o mămăligă, ori o gospodină incultă, la alegere.
poemul are farmecul şi avantajul de a pune lectorul pe gânduri. nu se dezvăluie indecent şi provoacă.
mie mi-a plăcut cel mai mult:
pentru o clipă înțelegem subtilitatea
blestemului de a nu muri de
odată ca niciodată se nasc copii
în pauza dintre vedict și sentință
prin despicătura limbii șarpelui trec
spre valea umplută de sînge
care de foc
din păcate, tu în loc să gândeşti, nico, ai ce ai cu coarnele... dar fiecare cu durerile lui.
iată un poem cu farmec si avantaje
nicodem -
domnule yesterday. e din Proverbe.
1. Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
2. Şi-a junghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.
3. Şi-a trimis slujnicele, şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii:
4. „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:
5. „Veniţi de mâncaţi din pâinea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6. Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”
7. Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
8. Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9. Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
10. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.
11. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
12. Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14. Ea stă totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
15. ca să strige la trecătorii, care merg pe calea cea dreaptă:
16. „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:
17. „Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
18. El nu ştie că acolo sunt morţii, şi că oaspeţii ei sunt în văile locuinţei morţilor.
nicholas
Virgil -
nicholas, dacă eşti frustrat sau invidios te înţeleg. dar că nu ai răbdare să citeşti şi să înţelegi sau să simţi nu am cu ce te ajuta. şi să nu crezi că dacă înşiri texte din scriptură pe aici devii mai interesant, mai sfînt sau mai puţin ilogic. scriptura nu e menită să fie cîrja prostiei omeneşti nicodeme.
şi că tot văd că vînturi texte prin scriptură şi te deranjează sînii (ca şi cum tu ai fi supt de la altceva) îţi trimit şi eu un text (dar nu mă aştept să îl pricepi) pentru că pentru asta îţi trebuie unele lucruri pe care tu nu le ai.
"1 Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.
2 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
3 Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.
4 Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.
5 Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc între crini.
6 Până se răcoreşte ziua, şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie.
7 Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur"
mi-a placut
bobadil -
Un fel de 'dixit et salva anima mea' se vrea acest poem scris parca de un poet cu familie grea si facturi mari la curent si la supermarket. Umbra de suprarealism valoros din cele cateva versuri se pierde intr-o lumina intelectualista care prajeste carnea ideii mai ceva ca la un barbeque. Te pune pe ganduri, intr-adevar, de exemplu te intrebi oare de ce Poetul nu corecteaza de atata timp typo-ul 'vedict' iar mascariciul de Paul Blaj il mai si citeaza cu respectivul typo inclus in pretul gandirii sale nepretuite spunand ca portiunea asta i-a placut cel mai mult.
E un poem acceptabil, insa departe de Tipperary ca sa zic asa.
Si incetati sa va mai laudati sau sa va criticati ca prostii pe orgolii ca nu mai e funny, cel putin nu pentru un vizitator normal de site literar. Si mai terminati si cu Scriptura, mai ales tu Nicodeme, ca o sa arzi in flacarile Iadului, nu ti-e frica zau asa?
i'm fain, thanks for asking
Virgil -
era suficient să mă anunţi că am un typo. nu ştiu de ce e nevoie să faci piruietele astea de critic leterar. mă amuză teribil fabulările ăstea despre cum ar arăta poetul care ar fi putut să scrie textul ăsta. şi asta ca şi cum ar interesa pe cineva.
din spuma mării
yester -
ieşi o femeie şi pentru că trebuia să poarte un nume, îi scriseră pe paşaport Atena.