lui Arti
Am mai albit
de când ne-am văzut ultima oară, prietene
și nu am dat ocolul pământului ca tine,
în ochii mei
marea nu s-a odihnit
dar chiar aud
prăbușirea ghețarilor de la poli,
mi-amintesc lângă arteziana din drum
cum mi-ai spus că cea mai mare minune
e să auzi o balenă pufnind,
păduri zeelandeze
sunt pentru mine foi de calendar,
colibri - secvențe de film,
și
o, cât am mai albit
de când nu ne-am mai văzut,
prietene!
Poezie:
Comentarii
Virgil -
un text simplu, fara pretentii care transmite un gind care atinge pe fiecare din cind in cind
Călin Sămărghiţan -
Mulțumesc, Virgil, pentru popas. Fără pretenții, da, dar încercând să nu fie simplist.
montecristo -
Cititorii au puteri diferite de receptare. Drept exemplu, pentru mine a fost o încântare să parcurg textul; l-aș numi "unduire", în ciuda temei grave , întrucât cerți cald. Respect, Cristi
Călin Sămărghiţan -
Conte, nu cert pe nimeni. Mă bucur că ți-a plăcut și că-i spui unduire. Și mie îmi place tare mult.
montecristo -
Și totuși... parcă "urechezi" puțin timpul....degradarea... așa a ajuns la mine starea din spatele cuvintelor. Poate mă-nșel!