nu mai deosebesc vocile

imaginea utilizatorului yester
psalm

când te caut în garaj domnul meu
carcasele zdrobite cântă
un cântec al uleiurilor negre
apoi adorm și ele cu metalul stâlcit
oare trebuie să mai uit
să mă trimit iar departe
cum se trimit ambulanțele iarna

***

părintele meu
tot ce știu despre tine se amestecă lent
cu ce văd
peste pomeții mei cade ninsoarea
blândă cât o îngenunchere în taină
ce frumoși erau anii tăi
nunta din Cana
uneori simt primăvara cum intră în pomi
din biblie

***

câteodată mă așez încă tânăr pe pat
ești pe un post travel
nopți primitoare
dincolo de voi am voci calde
vino doamne să vedem ce este stricat
pentru că te caut ca o fetiță care scoate limba
când colorează

Comentarii

„când te caut în garaj domnul

„când te caut în garaj domnul meu
carcasele zdrobite cântă”

...
m-am șters la ochi degeaba, versul tot acolo e...
Paul, să-i dăm psalmului ce-i al psalmului, și mașinii o husă nouă.

păcat, mare păcat de strofele 2 și 3...

și hai,

și hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
dar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)

Adriana,

Adriana, nu cred că trebuie să îți spun despre imanență... așa am simțit! Dacă tu crezi că nu sunt ok versurile acelea e bun și așa. În definitiv sunt semnate de mine! Îți mulțumesc pentru intervenție...
gând bun!

aaa, mărtirisesc

aaa, imanență, spui...
mărtirisesc că până acum nu m-am gândit că o caroserie poate acționa prin sine însuși și nu știam nimic despre natura sa proprie.

așa că imi cer scuze și mă mulțumesc cu strofele 2 și 3. :)

p.s.,

p.s., cred că internetul îți poate oferi detalii despre natura imanentă și transcendentă a lui Dumnezeu. nu vreau să transorm subsolul acestui text în Vrei să fii Miliardar!
mă bucur când intervii. înseamnă că rezonezi cumva la ce scriu în text.
nemulțumitului i se ia și ceea ce are... :)

„cred că internetul îți poate oferi

„cred că internetul îți poate oferi detalii despre natura imanentă și transcendentă a lui Dumnezeu.”

... :)))ooof! m-ai dezarmat! am vrut să-ți răspund, Paul, dar mi-am amintit de-o vorbă, anume: „pentru ca ironia să aibă farmec, e nevoie de (cel puțin) doi oameni. :)

iar tu îmi ești drag, știi asta.

Adriana,

Adriana, nu trebuie să te superi dacă un autor refuză să îți urmeze sugestiile... Oricât de justificate ți se par ție în acel moment. Semnalarea lor cred că este suficientă. Iar cel care a scris poate va reveni sau nu pe text. Este opțiunea lui. În cazul de față a mea. Cât despre ironia în doi, ai fost răutăcioasă:)

și tu îmi ești dragă, mie

ok,

ok, atunci pe viitor să fii cuminte:)