«Noi, minerii,
îngropaţi de vii,
ne târâm ca nişte stafii,
ca umbre,
prin umbre.
Stomacul sicriului nostru
mereu scobim... »
(Emilian Bâcov)

Munca lor nu este uşoară. Viaţa lor nu este uşoară. Lumea lor este, pentru mulţi dintre noi, de neînţeles. De afară, e greu să înţelegem modul de a gândi şi de a simţi al celor care-şi petrec o bună parte din viaţă în abisul întunecat, departe de lumina soarelui şi de iubire. Pentru ei, normalitatea are unităţi de măsură aparte. Pentru unii, locul de muncă devine mormânt. Acceptându-şi condiţia de robi ai cărbunelui, rar se răzvrătesc. Iar când o fac, nu reuşesc decât să devină mai neînţeleşi, mai controversaţi. Au priceput că, orice ar face, soarta lor este pecetluită. Orizontul lor este lipsit de perspectivă. Ei sunt minerii, truditorii adâncului.
Istoria mineritului în Valea Jiului începe prin 1840. Treptat, mineritul a fost mecanizat, minele au fost dotate cu utilaje moderne, dar munca minerilor a rămas, şi acum, la fel de grea şi de periculoasă. Viaţa lor a rămas la fel de întunecată.

La Galeria de Artă “Iosif Tellmann” din Lupeni, se poate vizita, în perioada 16-30 iulie 2010, Expoziţia de fotografie „Mineritul Văii Jiului în alb şi negru”. Fotografiile, aparţinând Muzeului Mineritului din Petroşani, au o valoare extraordinară, dată fiind vechimea lor şi aspectele inedite surprinse în subteran. O simplă vizită la expoziţie echivalează cu o lecţie de istorie. O lecţie emoţionantă despre trecut şi prezent.
Această expoziţie se înscrie în seria de acţiuni pe care Muzeul Mineritului le dedică Zilei Minerului, care se apropie.

Mulţumiri domnului Dumitru Puşcaşu pentru amabilitatea cu care mi-a pus la dispoziţie aceste fotografii!